Despre locuri și oameni
„Omul sfințește locul”, spune o vorbă din popor, motiv pentru care fiecare dintre noi putem contribui activ la înfrumusețarea unui loc, a unui întreg oraș.
Orașul trăiește prin fiecare individ care respiră aerul acelui loc, prin fiecare membru al comunității care reface o moștenire uitată sau lăsată în bătaia timpului. Oradea a cunoscut în ultimii ani o schimbare semnificativă atunci când vorbim de patrimoniul arhitectural, reușind să readucă multe dintre fațadele scorojite și brăzdate de trecerea timpului la nivelul unor adevărate bijuterii arhitecturale. Oradea este orașul despre locuri și oameni.
Întreg procesul de restaurare sau conservare al clădirilor istorice nu face decât să plaseze orașul străbătut de Crișul Repede pe listele turiștilor români și străini. Fie că aceștia caută în Oradea frumusețea arhitecturală păstrată cu respect pentru cei care le-au construit, sau pur și simplu se bucură de fiecare descoperire proprie, emoțiile ajung povești care duc mai departe frumusețea locurilor. Clădirile poartă cu ele un petic de istorie, care, deși primesc o nouă înfățișare, își păstrează miresmele tuturor vremurilor pe care le-au cunoscut. Elementele decorative care împodobesc fațadele, piesele de feronerie lucrate cu măiestrie, renasc atunci când schelele sunt înlăturate, iar vizitatorii se opresc și le admiră frumusețea, ca pe un întreg perfect.
Este greu să ne imaginăm Oradea fără clădirile emblematice precum: Palatul Vulturul Negru, clădirea Primăriei Oradea, Palatul Apollo, Palatul Stern, Palatul de Finanțe, Tribunalul Oradea, Biserica cu Lună, Palatul Baroc, Casa Darvas-la Roce, Palatul Ullmann, și asta pentru că ele sunt asemenea „bijuteriilor coroanei”. Pe lângă acestea, străzile orădene mai adăpostesc și alte clădiri a căror poveste așteaptă să fie descoperită, motiv pentru care ele trebuie scoase din anonimat și plasate în lumina reflectoarelor.
Este vital ca toate clădirile să fie respectate și tratate cu iubire, fie că fac parte din patrimoniul cultural și arhitectural al urbei, deoarece ele sunt imaginea oglindită a omului care trăiește în acele locuri.
Articol realizat de: Sebastian Ferchi
Foto: Andrei Ion
