Biserica de lemn din Păușa – locul unde timpul stă în loc

Bihorul se mândrește cu un număr mare de biserici de lemn, cam 64, conform surselor, acestea fiind declarate monumente istorice datorită vechimii lor. Acestea au rămas în picioare, iar enoriașii le trec și astăzi pragul, în ciuda trecerii veacurilor, a războaielor și a greutăților. Un astfel de lăcaș de cult este și Biserica Ortodoxă „Sfântul Dumitru” din Păușa, aflat în componența comunei Nojorid, la 18 km de Oradea.

Să-i descoperim împreună trecutul și prezentul.

Documentele arată că biserica a fost construită în secolul al XVIII-lea, pe la 1710, fapt ce a dus la includerea ei pe noua listă a monumentelor istorice, clasa B care cuprinde monumente reprezentative pentru patrimoniul cultural local.
Picturile originale, realizate într-un stil naiv, specific veacurilor trecute, pot fi admirate și astăzi pe bolta naosului și pe peretele ce desparte naosul de pronaos. Printre picturi se numără soarele și luna cu chip omenesc, Sărutul lui Iuda, Biciurea lui Iisus, Purtarea crucii, Răstignirea, Proorocul Iona și chitul.
Pe cele două strane sunt reprezentați preotul Isaia Lopoșan (pe strana din partea dreaptă) și fratele acestuia, zugravul Ioan Lopoșan (pe strana stângă), care a și pictat pereții acestei biserici.
Pentru a fi salvată, pereții au fost tencuiți, procedeu des întâlnit în restaurarea bisericilor e lemn.
La finele anilor 1990, turla veche, din lemn, aflată într-un stadiu avansat de degradare, a fost înlocuită cu una nouă, metalică, aceasta păstrând forma originală, de inspirație barocă, alcătuită din șapte elemente supraetajate.
În curtea bisericii există un tei despre care localnicii în vârstă vorbesc că ar fi fost plantat imediat după darea în folosință a bisericii. În timpul celor două războaie mondiale, datoriă dimensiunilor impresionante, arborele era folosit ca reper chiar și în aviația militară.
În clopotniță este amplasat un clopot despre care se spune că este sfințit pentru vreme rea, ferind astfel satul de furtuni violente. Bătrânii satului povestesc cum un al doilea clopot, „geamănul” celui care încă răsună peste Păușa, a fost luat ca pradă în timpul celui de Al Doilea Război Mondial, a fost topit, iar din metalul obținut s-au făcut gloanțe.