Despre Peștera Urșilor multe s-au spus și se vor mai spune, dar cert e că acest tărâm de poveste va rămâne perla adâncurilor calcaroase ale Bihorului.
Dacă încă n-ai vizitat-o, iată câteva date și curiozități despre unul din cele mai populare și îndrăgite obiective turistice ale județului nostru:
1. Peștera a fost descoperită accidental în urma unei dinamitări controlate, în 1975.
2. Denumirea peșterii se trage de la urmele și fosilele descoperite aici, cele ale ursului de cavernă, Ursus Spelaeus, dispărut încă de acum 15 000 de ani. În număr mai mic, au fost descoperite și alte schelete de animale, cum ar fi cele de capră neagră, ibex, leu sau hienă de peșteră.
3. Lungimea totală a peșterii este de peste 1.500 m și este compusă din două galerii. Galeria superioară măsoară 488 m și este vizitabilă, în timp ce galeria inferioară, de 521 m, este rezervată cercetării speologice.
4. La rândul ei, galeria superioară este alcătuită din mai multe galerii și săli: Galeria Urșilor, Galeria Emil Racoviță, Galeria Lumânărilor, Sala Spaghetelor și Sala Oaselor.
5. Cele mai remarcabile formațiuni calcaroase sunt: Palatele fermecate, Lacul cu nuferi, Mastodontul, Albă ca Zăpada și piticii, Căsuța piticilor, Draperiile, Portalul, Clopotul sau Sfatul bătrânilor. Atracția principală rămâne ursul care atârnă din perete.
6. Nu departe de intrare, există o formațiune calcaroasă care, atinsă cu dibăcie, cântă ca o orgă.
7. Temperatura și umiditatea sunt constante în interiorul peșterii, astfel că, indiferent de anotimp, aici sunt 10o C și valori de 97% ale umidității aerului.
8. Legenda spune că peștera era un fel de cimitir al urșilor de cavernă care, instinctual, asemenea strămoșilor lor, se retrăgeau la origini că să moară. Doar că, în urma căderii unei stânci peste gura peşterii, au rămas închişi aproximativ 140 de urşi. Flămânzi, s-au atacat reciproc, murind cu toții. Doar o ursoaică a mai prins ziua în care omul a depistat peștera. Speriată fiind, aceasta a confundat o crăpătură din perete cu ieșirea și a rămas prinsă în bolta peșterii.
9. Descoperitorul grotei, Traian Curta, a fost atât de atașat de descoperirea sa, încât a renunțat la minerit și s-a implicat în amenajarea peșterii, chiar dacă veniturile erau mai mici. De-a lungul timpului, a ajuns să o cunoască atât de bine, încât, spune el „Dacă aţi scoate o stalagmită afară, de oriunde din peşteră, aş şti imediat să vă spun unde a fost”.
10. Traian Curta a raportat descoperirea şefilor care i-au cerut să dinamiteze de urgenţă peştera pentru ca exploatarea carierei să nu fie oprită, deoarece existau contracte de onorat în Germania şi Ungaria, iar o asemenea descoperire ar fi făcut imposibilă respectarea obligaţiilor contractuale. Astfel, imediat după descoperirea peşterii nu puține au fost tentativele de distrugere a lumii din subteran.
Sursa foto: wikipedia
