Povești din Șuncuiuș.
Azi v-am pregătit scurte istorioare despre Șuncuiuș. Ideea de la care am pornit este să arătăm că nu doar ieșitul în oraș asigură momente frumoase cu prietenii. Și cum Bihorul are din plin locuri unde poți evada, merită să ai parte din când în când de o escapadă la doi pași de Oradea.
Poveștile de mai jos, sunt așternute aici să vă convingă.
Marius ne povestește: „Mergeam mult în Șuncuiuș, cu cortul. Mai ales în perioada în care eram licean. Vinerea, după ore, ne adunam câțiva colegi, puneam banii împreună și porneam spre munte. Ne bucuram să ajungem acolo, parcă am fi mers la mare. Abia așteptam să mergem cu trenul, care era super aglomerat. Odată ce ajungeam, începea distracția. Seara, făceam mâncare în ceaun. De obicei grupul nostru gătea bogracs, la ceaun. Veneau uneori și turiștii să ne ceară din mâncare, pentru că mirosea prea bine. Unele dintre cele mai frumoase amintiri le am din acel loc.”
Andreea Goldea ne împărtășește din poveștile ei despre acest loc. „La Șuncuiuș mi-am petrecut o săptămână în vara lui 2014. Cabana era situată undeva pe un deal având o panoramă destul de frumoasă asupra sătucului. Nu știu dacă mai există cabana, dar știu că am rămas cu o grămadă de amintiri de acolo. Focul de tabără l-am făcut în mijlocul curții și cred că a fost momentul cel mai așteptat de toți. Țin minte că stăteam în cerc în jurul focului, pe niște butuci de lemn și cântam la chitară, drumețiile și peisajul atât de frumos al zonei respective.
Pe un mal al Crișului se află peștera Unguru’ Mare. Cele două maluri ale Crișului sunt legate de un pod și acesta e singurul mod prin care se poate ajunge la peșteră. N-am să uit sentimentul pe care l-am avut atunci când pășind pe pod și privind în jos am văzut apele învolburate ale Crișului care păreau că sunt în continuă creștere. Huh! Pe scurt Șuncuiuș mi-a rămas la inimă. Un sat mic dar înconjurat peisaje pe care doar natura le-ar fi putut crea.”
Nu în ultimul rând, Alice Cazan ne spune:
„Poveștile din Șuncuiuș, pentru mine sunt pline de aventură. Cel mai des îmi place să merg la Șuncuiuș primăvara-vara. Timpul e favorabil atât unui bronz, cât și a unui spațiu plin de liniște. Surprinsă în mijlocul naturii, locația este ideală. Crișul își revarsă apa, printre pietrele înalte și verdeața pădurii. Privesc cu mare admirație, și cu un strop de-”aș vrea și eu ”, sesiunile de canotaj, care se practică cu frecvență în zonă.
De asemenea, poveștile nu se pot încheia aici. Ca să ajungi în minunata poiană, trebuie să te aventurezi în traversarea unui pod, care îți dă un impuls în dorința de explorare. Aventurându-mă prin cărările pădurii de la marginea poieniței am descoperit un pod mic de piatră, și am fost captivată de răcoarea și umbra copacilor. Printre drumurile naturii se regăsește și Peștera Ungurul Mare, momentan nu am vizitat-o, însă îmi propun acest lucru.”
V-am convins că merită să dați o fugă până acolo? Șuncuiușul e plin de surprize pentru cei care îl vizitează. Cu siguranță veți avea și voi o poveste de spus ulterior.
