Povești de la o nuntă bihoreană.
O nuntă este întotdeauna un eveniment important, pentru toți invitații, fie ei familia, rudele, prietenii sau colegii mirilor. Este un moment unic în viață, planificat și pregătit cu meticulozitate, cu mult timp înainte de împlinirea faptului. Câte case, atâtea tradiții! Există totuși niște obiceiuri specifice Bihorului, care încă sunt păstrate din străbuni și până astăzi, mai ales la țară. Vă invit să aruncați o privire la relatările de la o nuntă bihoreană, pe care vi le prezint în cele ce urmează.
A fost odată ca niciodată…
În anii trecuți, am avut ocazia să particip la nunta unei rude apropiate. Marele eveniment a avut loc la țară, în Bihorul nostru drag, ceea ce a însemnat și mai multe tradiții inedite, de care nu știu unde voi mai avea parte.
În trecut, nașii de cununie erau și nașii de botez ai mirilor, în unele cazuri, dar în prezent, se practică mai des alegerea unor prieteni apropiați. Ei, uite că mirii noștri aleg varianta clasică, și anume pe cea a nașilor de botez!
Ultimele pregătiri încep cu câteva zile înainte de nuntă. Femeile din vecini se întâlnesc și prepară bucatele, din alimente de casă. Aceste întâlniri au rolul de a evidenția solidaritatea dintre membri comunității.
Iar acum să aruncăm o privire la „vedeta” evenimentului, și anume la mireasă, care se trezește cu noaptea în cap pentru a fi pregătită la timp. De aici și vorba „a te găti ca o mireasă”. Domnișoarele de onoare o ajută pe mireasă cu rochia și cu micile detalii, care sunt totuși semnificative, precum voalul, mănușile, cerceii sau lănțișoarele.
După ce își ia adio de la părinți, însoțit de lăutari, de prieteni și de un sătean cu har de orator, mirele pornește spre casa alesei sale, unde urmează să o ceară de la părinții ei. Odată ce aceștia își dau acordul, mireasa iese în curtea casei. Oratorul le mulțumește părinților ei pentru educația oferită și le adresează, pe rând, părinților și fraților fetei câte două vorbe.
Urmează drumul de la casa miresei până la primăria satului, care se întâmplă să fie chiar lângă prima dintre bisericile la care se va oficia cununia religioasă. Uneori, când mirii sunt de religii diferite, ceremonia religioasă se poate ține la ambele biserici. După aceea, ne urcăm în „caleașcă” și ne îndreptăm spre cealaltă biserică, din satul mirelui. La ieșire, mirii sunt primiți cu o ploaie de orez, care are rolul de a le asigura o viață îmbelșugată.
Ziua trece în grabă și ajungem poate la cea mai așteptată parte de unii, și anume la petrecerea de nuntă. Sala începe să fie pregătită cu câteva ore înainte, iar invitații sosesc rând pe rând.
Nunta este deschisă de uralele oratorului, care îi prezintă din nou pe miri, pe părinții lor și pe nași. Este servită cina, care constă în aperitive, felul unu, felul doi, adică supa de pui și nelipsitele sarmale, și desert.
Oratorul anunță un moment important al serii, în care este adus tortul, cu mai multe etaje și cu figurine în formă de mire și mireasă, care urmează a fi savurat cu bucurie de către invitați.
Urmează dansul miresei, după care participanții sunt invitați pe ringul de dans. Începe distracția!
Între timp, cei care dansează cu mirele și mireasa, pun un plic, din partea familiei, într-o urnă. În final, nașii și mirii numără banii strânși. După miezul nopții, mireasa își schimbă rochia albă, înlocuind-o cu una de seară.
Astfel, nunta ține până în zori, cu multă muzică și dans. Și au trăi fericiți, până la adânci bătrâneți!
Aceasta este una dintre puținele mele experiențe în materie de nunți, dar unică în felul său, acest fapt fiind dat de îmbinarea obiceiurilor practicate în Bihor. Voi ce tradiții de la o nuntă bihoreană ați adăuga la listă?
