Crăciunul în Bihor este o sărbătoare a bunătății, a speranței și a iubirii față de cei din jurul nostru.
Mai mult ca de obicei, simțim nevoia să întindem o mână de ajutor celor mai puțin norocoși, iar la bucuria binefacerii se adaugă dragostea față de simbolurile și tradițiile de Crăciun, pe care și noi, bihorenii, le așteptăm și le practicăm cu drag, an de an.
Simbolurile din casele bihorenilor
Bradul
Împodobirea bradului este un obicei despre care nu se știe cu exactitate unde și când a apărut, dar în multe zone folclorice, printre care și Bihorul, bradul este dintotdeauna un simbol al vieții. Se mai spune despre copacul „cu cetina tot verde” că este un pom al vieții, deoarece rămâne verde tot timpul, simbolizându-l, astfel, pe Hristos, veșnic viu.
Steaua din vârful bradului
Se obișnuiește ca în vârful bradului de Crăciun să se așeze o stea, simbol al stelei care i-a călăuzit pe cei trei magi până la Betleem. Despre această stea se spune că aduce noroc în casă și duce la îndeplinirea dorințelor.
Tradițiile de Crăciun, încă vii în anumite zone folclorice ale Bihorului
Colindatul
Una din cele mai răspândite datini la români este colindatul, un ritual care se întâlneşte și pe întreg arealul judeţului Bihor. În unele zone, unde tradițiile au rămas nealterate, în noaptea Crăciunului se pot întâlni cete de copii care umblă cu Viflaimul, amintind de uciderea celor 14.000 de prunci. De la Crăciun şi până la Bobotează, copiii umblă cu Steaua, un obicei vechi care se întâlneşte la toate popoarele creştine, amintind de steaua care a vestit naşterea lui Iisus şi i-a călăuzit pe magi.
Umblatul cu Turca
Turca, datină străveche, reprezintă întruchiparea fantastică a unei vietăţi care amintește de o capră și este obiceiul care diferențiază Bihorul de alte zone din Transilvania. Deşi este considerat un ritual păgân, ce are ca scop stimularea pe cale magico-rituală a fertilităţii solului şi fecundităţii oamenilor, Turca e primită cu drag la casele oamenilor. Vioaie și neastâmpărată, zglobie și pusă mereu pe ghiduşii, i se permite să facă tot felul de glume, să fure bucate de pe masă sau să danseze. Turca trebuie să aibă trup roşu, dintr-o ţesătură de bumbac, iar capul este cioplit din lemn, cu coarne şi maxilarul inferior mobil, pentru a clămpăni fără oprire și pentru a păstra ritmul pe care dansează purtătorul măştii de Turcă, de regulă un fecior falnic.
Tu care tradiție o vei respecta în acest an?
