În data de 4 noiembrie 2016, ora 20:00, trupa Luna Amară va concerta din nou la Oradea, de data aceasta în Urban Place.
Dar, înainte ca evenimentul să aibă loc, vă propunem să parcurgem interviul oferit de Luna Amară prin intermediul căruia, cu siguranță, vom ajunge mai aproape… de ceea ce înseamnă această trupă.
- A trecut mult timp de la înființarea trupei, vreo 17 ani. Ce a însemnat tot acest timp în ceea ce privește evoluția voastră ca și trupă, dar și în plan individual?
Salutare tuturor! Sunt 16 ani de când cântăm sub titulatura de Luna Amară. Acești ani înseamnă sute de concerte, în țară și în Europa, 6 albume și mulți oameni faini care au ales să ne însoțească în această călătorie care este Luna Amară. Sunt foarte multe de povestit, însă ce e important e că ne-am păstrat principiul sincerității în compunerea pieselor, că am învățat din greșeli (sperăm), că ne-am deschis orizonturile muzicale și că am contribuit la existența scenei underground, o existență pusă de multe ori sub semnul întrebării… În plan individual, Nick și-a dezvoltat un proiect solo, Autumn Hotel, cu care a scos și un album, a reușit să pună pe picioare Luna Recording Studios, un studio de înregistrări care ne folosește și ca sală de repetiție și unde și tragem piese; Mihnea a lansat două cărți de poezie și un roman, colaborează muzical cu Teatrul Național Cluj Napoca pentru piesele „Sânziana și Pepelea” (muzica: Ada Milea), „Ubu Zdup” (muzica: Ada Milea) și „Jocuri DaDa” și cântă într-o a doua trupă, The Dream Diggers; Răzvan activează și el în The Dream Diggers și a cântat cu RedRum și cu Shadowbox, o trupă bucureșteană de grime/hip-hop care momentan e în stand-by; Sorin activează în Holy Motors, o trupă clujeană foarte interesantă; iar Șerban, fiind ultimul venit în trupă, n-a avut 16 ani la dispoziție să se „extindă” muzical și în plan individual, dar cu siguranță are tot timpul s-o facă…
- Inițial v-ați numit „Tanagra Noise”, pe urmă vi-ați schimbat numele în „Luna Amară”. Ce înseamnă defapt Luna Amară? Vă aduce aminte de ceva anume? Sau a fost doar o inspirație de moment?
„Luna Amara” este un film în regia lui Roman Polanski, adaptare după romanul „Luni de fiere” al scriitorului Pascal Bruckner. A fost mai degrabă o inspirație, nu chiar de moment, eram după trei zile de căutări și deja nu mai știam ce să facem și ne-am apucat să facem liste cu filme, cărți, albume de la trupe care ne plac…„Luna Amara” ne-a sunat cumva. E ceva subtil, ceva legat de nuanțe în titlul ăsta. Poate să însemne multe lucruri, însa ceva e cert: nu are nici o legătură cu luna de pe cer.
- Mesajul vostru este și unul care îndeamnă tinerii, dar nu numai, să acționeze și să nu se lase învârtiți de „jocurile” politice, sociale, corporatiste… în care suntem învârtiți? Care credeți că ar fi una dintre soluțiile optime pentru a ieși noi, ca și popor, din acest vârtej?
Suntem cinci oameni cu opinii diferite despre care sunt soluțiile de a ieși din acest sistem viciat de lacomie, corupție, prostie și superficialitate. Însă cu toții suntem de acord că baza schimbării o reprezintă educația, peste care e nevoie de un strat gros de toleranță și respect pentru ceilalți și pentru natură. Dacă avem o bază solidă din aceste „ingrediente”, putem construi în diferite moduri, dar putem construi. Momentan, în România se construiește pe putreziciune: politică, socială, economică. Asta nu are cum să creeze ceva de durată…
Concert susținut de Luna Amară în data de 21 ianuarie 2016, în Oradea. Sursă foto: Party Oradea.
- Concertul din data de 4 noiembrie face parte din turneul de lansare al noului vostru album, „Aproape”. Dacă ar fi să ne descrieți mesajul acestuia, cum ați face-o?
Nu am face-o, pentru că titlul albumului vorbește de la sine. Am avut parte, cei mai mulți din scena underground, de un an foarte greu, în care au plecat mulți dintre noi și mulți alții suferă după tragedia de la Colectiv. Am vrut un album care să ne aducă unii lângă alții, să ne facă pe toți să simțim solidaritate dincolo de scenă și de relația artist-spectator. Am vrut sa fim… aproape.
- Era menționat pe site-ul vostru, în legătură cu acest nou album, faptul că: „Dacă vi-a plăcut Don’t Let Your Dreams Fall Asleep, atunci o să vă placă și Aproape, însă veți avea una-două surprize…”. La ce „suprize” v-ați referit?
La cvartetul „Les Nuages” și la câteva synth-uri cu care s-a jucat Sorin.
- Ce anume vă inspiră când scrieți versuri, în general?
Oamenii pe care-i iubim, oamenii pe care-i disprețuim, cei care-ți întind o mână de ajutor, cei care nu te lasă să trăiești…Societatea, în general, sau, dacă vrei, societatea asta cu echilibrul stricat și cu balanța căzută pe partea răului…
- Relația cu publicul este esențială. Care a fost evoluția pe care ați sesizat-o de-a lungul timpului în acest sens?
Nu știm dacă se poate numi „evoluție”… e greu să sesizezi evoluții (sau involuții) ale unor grupuri de oameni cu care te întâlnești în cel mai bun caz de trei, patru ori pe an. Se ascultă mai multă muzică, e cert, însă nu e sigur că mai mulți oameni ascultă mai multă muzică, e posibil să fie aceleași grupuri care și-au extins orizonturile muzicale… Logic ar fi, dacă ne luăm după numărul de festivaluri și de trupe cel puțin interesante care ne-au vizitat în ultimii 10 ani, ca publicul să fi evoluat. Însă aici, la noi, logica este, uneori, un mare loc lipsă…
- Din public se simte o foarte mare dăruire și implicare din partea voastră. La concertele susținute de voi (vorbesc în special despre cele la care am reușit să particip, însă tind să cred că toate concertele voastre au același numitor comun: dăruirea), se putea observa „cu ochiul liber”, cum s-ar zice, felul în care reușiți să transmiteți un mesaj puternic, concentrat și încărcat cu o emoție sinceră și curată. De unde găsiți această energie, având în vedere că vă implicați în mai multe acțiuni care au ca scop „trezirea” națiunii (Roșia Montană, situația recentă cu uciderea ursului, Siria și multe alele), în acțiuni umane dar care totuși își cer „drepturile”, „resursele”, aduc după ele anumite efecte mai plăcute sau mai puțin plăcute, care ne surpind și uneori ne obosesc…
Nu am fost cu toții implicați în mai multe acțiuni, am fost cu toții implicați în salvarea Roșiei Montane. În rest, Mihnea a fost mai activ pe partea de acțiuni sociale, și în sprijinul comunităților afectate de fracturarea hidraulică, și în lupta locuitorilor din Sebeș împotriva poluatorului Kronospan, și în acțiuni civice cu miză locală, la Cluj. Da, există o oboseală, acumulata atât în timpul implicării în campanii sociale de durată ca Salvați Roșia Montană, dar și în timpul luptei pentru o existența demnă și decentă – ceea ce e tot mai greu în România. Și, iată, în acest moment energia necesară implicării e foarte scăzută în trupă; sperăm să o regăsim în voi. Pentru că da, acesta e secretul: dăruim cu energia pe care voi ne-o insuflați…
- Dacă ar fi să vi se ceară un sfat de la cineva care vrea să își înceapă cariera muzicală, care ar fi acela?
Creați-vă propriile piese, cântați-le pe ale altora doar dacă vă ating într-un sens profund și nu acceptați compromisuri: mai devreme sau mai târziu, veți plăti pentru ele.
- Vă mulțumim!
Cu mare drag și vă așteptăm la concert!
Acestea fiind scrise, ținem să le mulțumim în mod special trupei Luna Amară pentru interviul oferit și sincertate, și LB Shows pentru concertele organizate și pentru trupele chemate care ne încântă și ne încarcă cu energie.
P.S. Nu uitați, concertul va avea loc vineri, 4 noiembrie, în Urban Place. În deschidere va cânta trupa HIGH. Fiți pe fază pentru că săptămâna viitoare veți putea cunoaște mai bine și această trupă prin intermediul unui interviu, desigur. Biletele s-au pus în vânzare la bar, în Urban Place. Prețul unui bilet este de 20 lei pentru adulți, respectiv 15 lei pentru elevi și studenți.
Interviu luat de Diana Pașc
