Legenda din Peştera Meziad, Bihor

de |

Legenda din Peştera Meziad, Bihor.

Legenda din Peştera Meziad are la bază o simplă seminţă de grâu. Curios aspect,nu ? Ce pot avea în comun cele două, haide să aflăm împreună.

Peștera Meziad a adăpostit în urmă cu mii şi mii de ani atât urşii cavernelor, cât şi oamenii primitivii. De aici ar putea începe și legenda, pentru că oamenii peșterilor au fost scoşi la lumină de o tânără pe nume Florica cu ajutorul unei semințe de grâu.

Bătrânii din localitatea Meziad relatează o istorisire captivantă. Ei o ştiu de la strămoşii lor, și astfel, și în zilele noastre, legenda, încă își mai poartă vorba.

Legenda prezintă oamenii din timpurile vechi, care nu trăiau în sat, ci în uriaşa peşteră. Acolo îşi aveau casa şi traiul, mâncau din vânatul sălbăticiunilor pădurii, pe care le prindeau cu capcane sau cu arcul cu săgeţi. Halucinant, dar ce vedem azi la televizor…se pare că a existat cândva.

Printre ei era o fată pe care o chema Florica, iar într-o zi, tânăra a alunecat de pe o stâncă, şi-a rupt un picior, aşa că nu a mai putut merge la vânatoare alături de ceilalți. Cum stătea singură în gura peşterii s-a târât să ajungă afară la Soare, lângă stânca de la intrare. Stând acolo, a văzut o pasăre aşezată pe o creangă de fag. A pus mâna pe o piatră şi a aruncat pentru a putea lovi (vâna pasărea.) Pasărea nu a reușit să o țintească, aceasta s-a speriat și a fugit.

„Florica a văzut că ceva din ciocul păsării a picat, în momentul sperieturii. S-a târât până acolo şi a găsit o sămânță de buruiană cum nu mai văzuse până atunci. Îi părea a fi sămânța ierbii, dar era mult mai mare. Atunci, i-a săpat cu un surcel o groapă pe care să poată radia Soarele, şi a pus sămânţa acolo. Cu apă în pumni a udat-o în fiecare zi, până când a crescut şi a făcut spic. A luat câteva boabe, le-a frecat în palmă şi a început să le mestece.

A văzut că au un gust bun, astfel că le-a semănat şi a avut şi mai multe seminţe. Ceilalţi oameni au sesizat gustul sublim şi au început să caute locuri pentru semănat. Cu cât se înmulţeau boabele, cu atât le trebuia mai mult pământ, aşa că au părăsit peştera şi au început să-şi ridice colibe. Sămânţa aceea era de grâu şi aşa a apărut pentru prima oară grâul, iar oamenii s-au mutat din peşteră”, spune legenda.

O legendă fascinantă, tu o știai?

(Sursă informație aici.)

(Fotografii preluate de aici.)