[adsanity_group num_ads=1 num_columns=1 group_ids=3818 /]
În lume există nenumărate legende, mituri, povești și basme care dau un plus de valoare diferitor locații, personajelor și vieților noastre, în general. De asemenea, și Crișul Repede, cel care ne străbate orașul, face parte dintr-o astfel de povestire, și anume din: Legenda celor trei frați…
Aceasta este legenda care ne amintește că trăiau, cu mult timp în urmă, într-o colibă de pe munte, trei frați. Erau fiii văduvei Criș: Alb, Negru și Repede.
Alb avea pielea albă ca spuma laptelui, Negru avea ochii întunecați și chipul oacheș, iar Repede era iute la mânie. Acești trei frați aveau ca ocupație vânătoare, colindând astfel codrii pentru a lupta cu fiarele.
Se povestește că într-o zi, cei trei s-au oprit pe o câmpie, la umbra mestecenilor cu coaja albă. Acolo se afla o fântână de unde o fată frumoasă foc scotea apă. Flăcăii i-au cerut acesteia să-i dea găleata pentru a se răcori și ei puțin. De îndată ce au privit-o mai cu atenție, s-au îndrăgostit de copila despre care se spune că avea fața albă, părul negru, mătăsos și lucitor, ochii scânteietori și glasul dulce. O chema Florica, fata bătrânului Novac, spaima lighioanelor de prin câmpie.
Chiar dacă cei trei frați au mers mai departe, gândul le-a rămas la fata de la fântână. Motiv pentru care s-au mai întors acolo până când, într-o zi, au hotărât să-și întrebe mama ce-i de făcut căci focul inimii îi ardeau necontenit. Mama, blândă cum se povestește că era, îi sfătuise să o întrebe pe fată pe care dintre cei trei îl are la inimă pentru ca norocosul să-i ceară mâna.
Când Alb, Negru și Repede au ajuns din nou aproape de câmpie pentru a pune în aplicare sfatul primit, în zori, mare le fu mirarea să vadă cum se ridică fum din sate și se aud gemete. Erau și fugari care urcau pe munte pentru a se adăposti. Aflară numaidecât că trei uriași cu făclii în mâini au năvălit în sat la răsăritul lunii pline. Uriașii le-au luat sătenilor animalele și le-au secat izvorul. Le-au furat arama, aurul și fierul, închizându-le în niște munți sub trei lacăte mari de piatră. Fiii văduvei Criș mai aflară că lacătele puteau fi deschise doar dacă trei viteji se vor învoi să o facă cu prețul de a fi blestemați, adică de a fi preschimbați în ape.
Cei trei, mai auziră un lucru care îi tulburară și mai tare: Florica fu luată roabă, iar tatăl ei, Novac, fu omorât. Acest ultim lucru îi făcură pe cei trei să decidă că vor lupta împotriva uriașilor, cu prețul vieții.
Uriașii se puseră la somn în vârfurile a trei munți. Se treazeau doar când era lună plină, moment în care porneau din nou în lume să ardă, să distrugă și să omoare.
La un moment dat, celor trei frați le-a ieșit în cale un bătrân care dori să-i învețe pe cei trei frați cum pot birui în lupta cu uriașii. Mai întâi flăcăii aveau misiunea de a aduce toiagul de aramă, ciubotele de fier şi coroana de aur a împăratului urșilor, fapt ce au reușit să-l îndeplinească cu vitejie. După această probă, bătrânul a făurit trei topoare: unul de aur pentru Alb, unul de fier pentru Negru şi altul de aramă pentru Repede. Le mai spuse că în câteva zile va fi din nou lună plină şi că uriaşii vor aprinde iar făclii. De asemenea, topoarele erau fermecate, acestea treabuiau mai întâi să lovească făcliile și doar pe urmă să lupte.
Alb, Negru și Repede o luară la drum înspre cei trei munți unde se odihneau uriașii. Umblară ei cale de două zile, iar într-un final ajunseră osteniţi la poalele celor trei munţi. Locul era pârjolit. Numai în vale se vedea un trandafir cu flori roşii ca sângele şi cu miresme ameţitoare. Osteniţi cum erau, hotărâră să se culce lângă trandafir pentru a prinde puteri. În vis le apăru Florica care îi anunța că a fost ținută ostatică. Le mai povestea că unul dintre uriași o voia de soție, însă în seara nunții s-a azvârlit din vârful muntelui. În locul unde a căzut a crescut un trandafir roșu. Florica le mai cerea flăcăilor să lupte împotriva uriașilor. După acest ultim îndemn s-au trezit numaidecât. Deodată, văzură că uriașii s-au trezit și ei. Îi vedeau cum își aprindeau făcliile.
Vitejii noștri i-au urmat sfatul bătrânului, au urcat muntele, s-au sfătuit, iar când au căzut de acord au ieșit înaintea uriașilor pentru a le lovi făcliile cu topoarele. Uriașii mai că au orbit. Urlau de durere deoarece flăcările ieșite din făclii le ardeau obrajii. Pe urmă, începură să lupte. Topoarele parcă loveau singure până în momentul în care uriașii au pierit.
Ba mai mult, după această luptă Alb, Negru și Repede au hotărât să se sacrifice. Și-au amintit că cei trei voinici care vor deschide lacătele ferecate de uriași, pentru ca arama, fierul și aurul să ajungă din nou în mâna sătenilor, vor fi transformați în ape. Cu acest preț au decis să le ofere oamenilor ceea ce le aparțineau în trecut.
Primul lacăt a fost lovit de Repede. Numaidecât flăcăul s-a prefăcut în apă, iar apa s-a prăvălit asupra porţilor de piatră pe care le-a doborât într-o clipită. Apoi a lovit Negru lacătul altui munte. S-a prefăcut într-o apă întunecată care a lovit în munte cu putere sfărâmând alte porţi de piatră. Lacătul cel din urmă l-a lovit Alb, iar apa în care se preface cel mai mare frate dărâmă ultimele porţi şi descoperă avuţia jefuită de uriaşi.
Sursă legendă AICI
[adsanity_group num_ads=1 num_columns=1 group_ids=337 /]
