La doi paşi de Oradea: Castelul Wertheimstein cu stafii.
Nu multă lume cunoaște toate locurile unde cândva… boierii de demult își petreceau timpul. Într-un sat micuț din comuna Tăuteu, la câțiva kilometrii de Marghita, între anii 1890 și 1911, pe moșia baronului Wertheimstein, s-a construit un castel. Castelul Wertheimstein poseda un imens parc.
Parcul cuprindea aproape 10 jugăre, cu pădure, câmp, un deal şi un pârâu care trece peste câteva frumoase trepte de marmură albă susurând lângă castel, câteva frumoase dormitoare pentru musafiri, trei elegante săli de baie, o sală de billiard şi o frumoasă bibliotecă.
“Wertheimstein cel bătrân” era un mare vânător şi cum Bihorul e un ţinut foarte bogat în vânat de toate mărimile, venea în fiecare vară cu prietenii, la castel, unde făcea mari vânători.
Însă… cu puțin înaintea începerii primului Război Mondial, baronul şi baroneasa van Path au fost invitați la castel. Baronul avea 60 de ani, iar baroneasa 18. În lungile plimbări călare ale baronesei prin împrejurimi o însoțea un tânăr de o frumusețe răpitoare din personalul castelului.
Ce făceau cei doi nu se știe, dar într-o dimineață au fost găsiți împușcați sub un stejar și baronul dispăruse. Razboiul șterse drama din memoriile celorlalți, dar după ce începuseră din nou să vină oaspeți la castel, au început şi zvonuri: cum că în odăile de la etaj, la miezul nopţii, se aude tânguirea tinerei baronese care-şi strigă amantul. Unii chiar au văzut stafia baronesei von Path, în costum de călărie, cu figura însângerată, oprindu-se la colţurile culoarelor şi strigând. De atunci, familia Wertheimstein nu a mai locuit acolo.
În ziua de azi, castelul a devenit Cămin de bătrâni și adăpostește 144 de persoane vârstnice.
Articol scris de Bianca Feric.
sursă foto: deieri-deazi.blogspot.ro
