Întoarcere în timp: cum arăta Oradea?
Dinozauri reali în Bihor, o întâmplare fascinantă. Bihorul, în urmă cu milioane de ani era de-a dreptul captivant. Se presupune că acum 70 de milioane de ani, se trăia în Era Cretacică. Înfățișarea lumii era cuprinsă de reptile, păsări stranii, dinozauri, leii, multă verdeață și ape.
Chiar a fost așa? Cum a fost posibilă transformarea de la ceea ce era până în prezent? Tot ceea ce vedem în jur acum, sunt clădiri impunătoare, agitația orașului și natura din mijlocului Oradiei, care păstrează umbră pentru meditare.
Ne lăsăm purtați de timp, așa că pătrundem într-o călătorie a timpului, intră și tu în sfera poveștilor fabuloase și transmite mai departe ceea ce ai să citești. Ne-am îmbarcat în mașina timpului și privim pe fereastră tot ceea ce nu am putut vedea cu ochii noștri. Se văd silute uriașe, animale care te-ar devora la primul moment, nu te clinti prea mult, ci doar urmărește cum era atunci. Se zărește și doar natură, liane, plante neobișnuite, o lume uscată, dar totuși vie.
Singurul loc din lume, unde fosile de dinosaur au fost păstrate în bauxite este la„Lentila 204 – Cornet” se află în Mina Brusturi, la 40 km de Oradea.
Aventuroasa călătorie prin timp care coboară până în vremea dinozaurilor a început acum patru decenii. Nicio lucrare savantă nu relatează însă „momentul zero” al acestui drum, iar istoria „apocrifă” a primului pas se păstrează doar în „folclorul local”.
Nici nu ar putea fi altfel: descoperirea are la origine un episod lipsit de glorie, de nespus într-un tratat ştiinţific. Concret, totul a început când, presat de fiziologie, un miner şi-a golit preaplinul vezicii într-un colţ retras al abatajului. Banal, gestul a devenit „comanda” de pornire a unei stranii maşini a timpului. Acesta a deschis uşa către o lume dispărută de o veşnicie. Înainte de a pleca, omul a mai aruncat o privire spre podeaua galeriei pe care tocmai o udase.
În raza lămpaşului, a văzut ceva neaşteptat: roca umezită scotea la iveală conturul unor oase care n-aveau ce căuta acolo. Lăsând jena la o parte, minerul şi-a chemat şefii care au înţeles că au dat peste ceva important. Istoria oficială a „Lentilei 204″ spune doar că „în iulie 1978, minerii G. Bumb şi P. Lelea au găsit trei vertebre în preabatajul din Lentila 204. Vertebrele au fost prezentate geologului Emilia Tallodi, care i-a anunţat pe paleontologul Tiberiu Jurcsak şi pe Elisabeta Popa de la Muzeul Ţării Crişurilor”.
Din prima clipă, Jurcsak a înţeles că are în faţă o descoperire excepţională. Pe atunci, extracţia de bauxită era însă o prioritate naţională care trebuia îndeplinită fără nici o pauză.
Aflaţi, deci, în criză de timp, specialiştii au recurs la o soluţie dură, dar eficientă: în locul instrumentelor lor obişnuite au folosit explozivi, cu ajutorul cărora au dislocat bauxita în care dormeau oasele dinozaurilor. În total, 40 de vagoneţi minieri. Dar asta a fost partea cea mai simplă. Adusă la suprafaţă, roca brută a fost spălată şi apoi studiată atent bucată cu bucată.
Bauxita este foarte dură, aşa că degajarea fosilelor s-a făcut sub microscop, cu dăltiţe şi freze foarte fine. Muncă răsplătită din plin: din rocă s-au extras peste 10.000 de fragmente osoase.
După preparare şi conservarea lor, au urmat identificarea şi cercetarea fiecăruia în parte, activitate extrem de complexă, care încă nu s-a încheiat. Acum, Erika Posmoşanu, de la Muzeul Ţării Crişurilor, unul dintre specialiştii care au preluat „ştafeta”. Ea a fost cea care ne-a ghidat în această călătorie prin ungherele îndepărtate ale timpului. Ca atare, Muzeul te așteaptă să privești minunatele descoperiri!– sursă text
Pătrundem într-o altă galerie a timpurilor trecute, sunt sesizați câțiva mamuți(colți de mamuți pot fi admirați la Muzeul de Științe Naturale din Tinca, Bihor), e de-a dreptul înspăimântător, dar interesant și unic în același timp. Se poate observa și prima pasăre din Europa, care a trăit în Munţii Apuseni. În Transilvania, într-o peşteră din apropierea localităţii Cornet, în Munţii Pădurea Craiului, a fost făcută o descoperire spectaculoasă. E vorba despre un Arheopterix, cea mai veche pasăre găsită în Europa.
“Pe lângă oasele de dinozaur şi de reptile zburătoare specifice acelor vremuri, au fost găsite şi oase de păsări. Sunt rămăşiţele primelor păsări de pe continentul european”, a declarat muzeograful Erica Posmoşeanu, paleontolog la Muzeul Ţării Crişurilor.
“Cu aproximativ 70 de milioane de ani în urmă, cea mai mare parte a Europei era acoperită de Oceanul Thetis. În acea perioadă, zona cuprinsă azi între Hunedoara, Alba şi Bihor era o insulă mare, plină cu vegetaţie şi locuită de fel de fel de vietăţi, printre care şi dinozauri. Fosilele lor au fost descoperite cu 100 de ani în urmă.. Specialiştii care le-au studiat au fost şocaţi de faptul că aveau în faţă oasele celor mai mici dinozauri din lume”, ne-a spus paleontologul Dan Grigore.- sursă text
Leii vânau în Bihor, cu 35.000 de ani în urmă
Era un fel de verişor al leului african şi erau cu 30% mai mari decât actualul rege al animalelor. Este vorba despre leul de peşteră, ale cărui oase au fost găsite în peşterile din zoan Munţilor Apuseni, respectiv Peştera Urşilor (jud. Bihor), şi Peştera Coliboaia (jud. Bihor).
La Coliboaia au fost descoperite şi desene rupestre vechi de 35.000 de ani, în care un artist din preistorie a reprodus figuri ale unor animale contemporane lui, printre care şi leii de peşteră, animal descris în cultura populară străveche a popoarelor balcanice. ”Se pare că leii de peşteră au fost cândva destul de răspândiţi în Europa, din Franţa până la noi”, ne-a spus speologul dr. Cristian Lascu.- sursă text
O lume aparte, o lume parcă desprinsă din ficțiune a fost în Bihor. Îți poți imagina dacă ai putea să trăiești în acele timpuri?
