Glorie și amuzament.
Joi, 25 mai, aproape de ora 19:00, in faţa Teatrului Regina Maria se vedea o adunătură de oameni, îmbrăcaţi elegant, aşteptând nerăbdători ceva. Dar ce? Curioasă din fire, am dat o fugă până acolo şi am întrebat de ce s-au adunat aici? Se dă ceva gratis, m-am interesat? Ei mi-au răspuns că au venit la o piesă de teatru. Aşa că am stat şi cugetat şi mi-am dat seama că e logic pentru ce se aflau în faţa teatrului. Mai rămânea să aflu la ce piesă aveau bilet de erau aşa agitaţi. O doamnă mai învârstă, dichisită cu un costumaş vernil, cocoţată pe o pereche de tocuri povestea cu o altă surată. În mână ţinea biletul. La cum gesticula mă mir că am reuşit să ochesc numele piesei: În plină glorie!.
Auzisem de piesa asta, o comedie despre o anume doamnă Florence Foster Jenkins, jucată de Gabriela Codrea. Cică era o soprană din New York, cu o impresionantă avuţie, care uimea prin sunetele pe care le scotea în timpul recitalelor.
În ciuda nepriceperii in ale muzicii, a susţinut numeroase concerte, cu sala plină. Apogeul carierei ei în calitate de cântăreață de operă îl are în New York, pe scena uneia dintre cele mai prestigioase săli de concert: Carnegie Hall. De-a lungul piesei, protagonista este înconjurată de mai multe personaje. Acestea o sprijină și îi sunt alături de-a lungul piesei: Cosme McMoon, pianistul lui Florance, jucat de Adrian Locovei, St. Clare, un actor amator şi iubitul eroinei, interpretat de Răzvan Vicoveanu, în rolul prietenei devotate Lucia Rogoz, Dorothy.
Nu putea fi o comedie veritabilă fără o menajeră care nu vorbește decât spaniola, Maria, jucată de Georgia Căprărin. Comedia se află în regia lui Cristian Ioan, piesă scrisă de dramaturgul Peter Quilter.
În final, toată lumea ar trebui să meargă măcar o dată la teatru să vadă o comedie, o dramă sau o tragedie. Indiferent de piesă, sentimentul oferit de tot ce constă o piesă de teatru, de la actor până la scenarist, merită trăit de oricine.
