O figură exotică își face apariția pe meleagurile bihorene la începutul veacului al XX-lea, un personaj misterios, pe numele său Suleyman Inger Abdullah, emir al Somaliei.
- Cine era emirul Suleyman Inger Abdullah?
Publicațiile din epocă îl prezintă drept un personaj învăluit în mister, cu origine incertă. Înfățișarea și portul i-au făcut pe mulți să creadă că este turc, însă nu avea harem și nici măcar nu locuia cu soția sa legitimă. Alții zvoneau că provine din Timișoara și are rădăcini evreiești, deși mama sa frecventa serviciul religios românesc, iar unii istorici demontează mitul emirului. Aceștia menționeză că emirul este de fapt Karl Inger, un ofițer din armata maghiară care a călătorit prin toată lumea și și-a schimbat identitatea și religia de mai multe ori.
Reședința sa se afla pe valea Pomezeului, în comuna Câmpani, unde exista un castel locuit de mulți străini de-a lungul timpului. Construcția cochetă era înconjurată de un parc impresionant, împrejmuit cu un gard înalt, emirul fiind un om singuratic.
Cu toate acestea, îi plăcea distracția și să se afle în centrul atenției, drept urmare petrecerile cu fast și plimbările lungi cu caleașca luxoasă trasă de patru cai i-au sporit popularitatea. La un moment dat, a candidat pentru un post de deputat, dar nu a reușit. În scurt timp, a venit Primul Război Mondial.
- Revelația de după Primul Război Mondial
Dificultățile financiare, amploarea războiului l-au izolat pe emir și mai mult, acesta retrăgându-se din viața socială, punând accentul pe latura spirituală a vieții. După un timp, Suleyman Inger decide să iasă din mica sa împărăție și se îndreaptă spre pădurea Pomezeului. Se oprește în dreptul unei stânci, unde stă si meditează întreaga zi. Întors acasă, susține că a avut o revelație: să nu umble după bunurile pământești, deoarece menirea sa este una divină, să înființeze o religie „adevărată” la care să adere toate popoarele.
Ecoul avut de aceste manifestări i-au îndemnat pe mulți să creadă că vor avea de a face cu o sectă, ceea ce nu s-a întâmplat. Importanța rugăciunilor rostite la acea stâncă sâmbăta și duminica de un mozaic de enoriași este de înțeles: bisericile nu oficiau serviciul religios din pricina războiului, iar sufletele văduvelor, orfanilor și ale bătrânilor rămași fără sprijin erau astfel alinate și încurajate să treacă peste greutăți.
Deși a fost un personaj controversat, certă este influența pe care a avut-o asupra oamenilor din jurul său.
