Dezastrele Oradiei
Pornind într-o călătorie prin istoria sumbră a urbei, reușim să descoperim o serie de evenimente care și-au lăsat amprenta asupra Oradiei, dar mai ales asupra comunității.
Anul 1836 este cunoscut ca și anul marelui incendiu. Conform arhivei parohiei Bisericii cu Lună, în data de 19 iunie 1836, în jurul orei 15, pe strada Ungurească cunoscută azi ca și Dimitrie Cantemir, o șură a fost cuprinsă de flăcări. Deoarece casele din acea perioadă erau acoperite cu șindrilă, paie sau trestie, focul s-a extins cu repeziciune, vântul jucând un rol important în propagarea focului. Cum dotarea pompierilor din secolul XIX era una rudimentară, aceștia având ca și echipament o sacă, adică un butoi mare pe un cadru cu roți folosit la transportul apei, patru butoaie mai mici, găleți din pânză și unelte precum lopeți, topoare, prăjini, în câteva ore toate casele de pe stradă au fost cuprinse de flăcări. Flăcările au cuprins mai apoi casele de pe străzile învecinate, astfel că în cea de-a treia zi, focul a ajuns până la Cetatea Oradea, în cartierul Subcetate, în satul Velența și în centrul orașului. Bilanțul arată că au fost distruse 414 case, cu tot cu anexe, dar și Cetatea, Catedrala Greco-Catolică, Primăria, Biserica Sfântul Ladislau, Palatul Vulturul Negru. De asemenea, s-a mistuit fabrica de bere, mănăstirea Capucinilor și reședința Episcopiei Ortodoxe. Bisericile au început să adune bani pentru sinistrații rămași fără case și prăvălii, cerându-se sprijinul episcopiilor din Arad și Timișoara
După 15 ani de la marele incendiu, Oradea a cunoscut un alt dezastru. De această dată apa a fost cea care a cauzat distrugeri. În anul 1851, apele râului care despică urbea au ieșit din matcă, astfel că 555 de case au fost distruse complet. Acest număr reprezenta jumătate din clădirile Oradiei. Conform plăcuței aflate pe fațada Bisericii Sfânta Ana de pe strada Republicii, apele au atins înălțimea de doi metrii. O altă inundație însemnată în istorie a avut loc în anul 1932, când pârâul Peța a inundat colonia Ioșia, pe atunci o suburbie a Oradiei, distrugând 60 de locuințe. Șirul inundațiilor a continuat și în anul 1981, când o viitură a distrus podul Decebal imediat după trecerea unui tramvai plin cu călători. Din fericire nu s-au înregistrat victime.
Clădirea Primăriei Oradea a fost inaugurată și dată în folosință în anul 1903, dar clădirea pe care noi o cunoaștem azi a suferit modificări față de proiectul inițial, și asta datorită unui incendiu. Dacă turnul cu ceas a servit ca și punct de supraveghere pentru pompierul de serviciu al orașului, într-un mod cu totul ironic, în anul 1944, acoperișul, ultimul etaj și turnul au fost distruse de flăcări. Deși acestea au fost refăcute într-un timp relativ scurt, ele au suferit mici modificări pentru a preveni în viitor astfel de dezastre.
Data de 25 august 2018 va rămâne o dată cenușie pentru Oradea și orădeni și asta datorită incendiului care a distrus acoperișul și primul etaj al Palatului Episcopiei Greco-Catolice. Clădirea emblematică pentru Piața Unirii a cunoscut forța necruțătoare a flăcărilor cu toate că pompierii s-au luptat mai bine de cinci ore cu acesta.
Indiferent de natura dezastrelor, orădenii au reușit să depășească aceste încercări și să reconstruiască, să transforme urbea într-o bijuterie arhitecturală care cunoaște o creștere demografică și economică în fiecare an.
Sursa: e.bihoreanul.ro
Articol realizat de: Sebastian Ferchi
