De ce iubesc bihorenii cartofii?
V-ați întrebat vreodată de unde a venit cartoful și cum a devenit atât de popular pe mesele românilor, și implicit a bihorenilor? Azi nu ne putem imagina o masă tradițională de la noi, fără cartofi. Fie că vorbim despre ciorbe, felul doi sau chiar salate, cartoful și-a consolidat un rol principal în dieta bihoreanului.
Șocant sau nu, acesta nu a fost plăcut de la început de către români. Primul contact cu acest nou element din agricultură a fost nefast. Fructele acestei plante fiind otrăvitoare, cartoful a fost repede asimilat unor boli de intestine, mai mult, leprei sau ciumei. Adus din America de către exploratori, Curtea de la Viena a introdus cartoful ca un substitut de mâncare pentru perioadele de secetă prelungită care au marcat secolul XVIII și XIX.
La noi, cartoful a fost trimis prin Biserică, instituție ce avea și rolul de a promova avansul tehnologic și legislativ în satele din Transilvania, însă primul contact a fost nefast, fiindcă țăranii au mâncat fructele cartofului (care sunt otrăvitoare) și apoi i-au cerut socoteală preotului din sat.
Acesta a înaintat o scrisoare Împăratului explicându-i situația iar răspunsul nu s-a lăsat așteptat. În scrisoarea sa, împăratul explica modul în care se cultivă această plantă americană, precum și acel detaliu: mâncați tuberculii din pământ și nu fructele. Atât le-a trebuit țăranilor români să audă ca să treacă această plantă la index.
„Noi nu mâncăm ce crește sub pământ! Acela e domeniul Diavolului și orice crește sub pământ intră în contact cu răul”.
Acesta a fost răspunsul comunității rurale, refuzând categoric să cultive această plantă. A fost nevoie de campanii serioase de promovare plus două perioade lungi de secetă ce au adus cu ele și o mare foamete ca românii să accepte să „experimenteze” cu această plantă.
Spun să experimenteze fiindcă orice plantă nouă pe care o întâlnea țăranul transilvănean, trecea prima dată prin laboratorul personal. Adică grădina. În acest spațiu intim, ascuns de ochii celorlați, a pus pentru prima dată cartofi, nedorind să riște terenurile arabile extravilane pe seama necunoscutului.
Din acest motiv, și poate dintr-o simpatie pentru această plantă, vedem că ea nu a părăsit acest laborator. Iar bihoreanul, ca orice român conștiincios, a păstrat-o în grădina proprie.
Un articol scris de Sebastian Ciceu.
