Coloniştii greci din Oradea
Sfârșitul celui de-al Doilea Război Mondial a transformat Europa într-un câmp de luptă pentru marile puteri. Pe de o parte erau țările care doreau instaurarea democrației, iar pe cealaltă parte era sistemul sovietic care dorea să își impună dogma în țările est europene. Dacă în România, Iugoslavia și Bulgaria regimul comunist a ajuns la putere fără prea multe obstacole, în Grecia situația a fost cu totul alta. Luptele dintre „albi și roșii”, mai exact dintre armata guvernamentală greacă și cea a Partidului Comunist Grec, au transformat teritoriul Greciei într-un câmp de luptă. Acest război civil a cauzat un exil masiv, sute de mii de greci, prin intermediul Crucii Roșii ajungând în țările balcanice comuniste.
Primi greci au ajuns în România în anul 1949, iar Oradea s-a aflat pe lista orașelor care le-a devenit casă. Cum Palatul Baroc a fost naționalizat de către comuniști după 1948, acesta a devenit gazda coloniilor grecești din Oradea. Spațiile eliberate de vechii proprietari, au fost transformate în locuințe improvizate. În sălile palatului au fost montate panouri din PFL pentru a separa încăperile, au fost montate sobe pentru a asigura încălzirea acestor șpații, fumul fiind evacuat cu ajutorul unor țevi prin ferestre. Exista o baie la fiecare etaj, dar aceasta, conform mărturiilor, nu făcea faţă, de multe ori holurile palatului fiind inundate de aceasta. Numărul total al refugiaților care au locuit pentru o perioadă în Palatul Baroc a fost de aproximativ 200 de familii, circa 700 de de oameni. Regimul era unul deschis, grecii având aceleași drepturi ca oricare alt cetățean, iar cei apți de muncă au avut posibilitatea de a se angaja. Deoarece nu cunoșteau limba, iar situația locurilor de muncă în anii `50 nu era tocmai bună, puțini au reușit să își găsească de muncă. Condițiile Palatului Baroc erau din ce în ce mai proaste, la începutul anilor ´60, oficialii comuniști au decis să construiască pentru această comunitate blocuri pe actuala stradă William Shakespeare, fapt ce le-a schimbat fundamental condițiile de viață.
Cu toate că le-au fost oferite mai bune condiții, nu toți coloniștii greci au rămas la Oradea. Cum repartizarea lor a separat multe dintre aceste familii, cei care au reușit să dobândească o anumită situație financiară au plecat în spre alte țari din blocul sovietic pentru a-și căuta rudele. După 1989, o bună parte au decis să părăsească România și să se întoarcă în țara natală, astfel că în urma recensământului din 2011, grecii mai reprezintă doar 0,01% din populația Oradiei, fiind înregistrate doar 40 de persoane.
Sursa: www.ebihoreanul.ro
Articol realizat de: Sebastian Ferchi
Fotografie reprezentativă: Tudor Vășcan
