Palatul Episcopal Romano-Catolic

Palatul Episcopal Romano-Catolic

Palatele, cetățile, catedralele, bisericile, teatrele, operele de artă, compozițiile, dovezile arheologice, tradițiile, religiile vechi – iar lista poate continua – toate acestea nu sunt altceva decât dovezi ale evoluției/involuției umane, atât din punct de vedere al tehnicii cât și din punct de vedere spiritual, cultural, economic ș.a. Avem în urmă o sumedenie de astfel de exemple, din timpuri mai apropiate nouă sau din vremuri demult apuse, poate chiar necunoscute de noi.

Zona Transilvaniei se bucură de multe monumente și dovezi istorice importante. Una dintre mândriile regiunii este și Palatul Episcopal Romano-Catolic care alături de Șirul Canonicilor și Catedrala Romano-Catolică constituie cel mai amplu complex construit în stil baroc din această zonă a țării.

 

 

Ce a fost

Demult, la data de 23 mai 1762, s-a pus piatra de temelie a Palatului Episcopal Romano-Catolic în prezența episcopului Adam Patachich. Pe această primă piatră erau scrise numele arhitectului austriac, Franz Anton Hillebrandt (1719 – 1797) și al coordonatorului de șantier.

Bucata de pământ, din afara orașului de atunci, a fost folostită pentru clădirea Palatului cu ajutorul iobagilor care locuiau pe domeniul episcopal.

Arhitectură

Stilul barocului târziu, îmbinat cu elemente din neoclasicismul sobru, mai simplu și moderat, se regăsește și la Palatul Episcopal Romano-Catolic, construit în perioada 1762 – 1777.

Franz Anton Hillebrandt, arhitectul construcției de mare amploare, influențat fiind de creațiile lui Johann Balthasar Neumann, Maximilian von Welsch și Johann Lucas Hildebrandt, reușește să dea viață mai multor proiecte, precum: Palatul Grassalkovich din Pozsony (1760), Palatele Apponyi (1761), Nyari (1765) și alte reconstrucții și proiectări.

Stilurile arhitecturii sud-germane și austriece sunt observate și în cazul Palatului Episcopal Romano-Catolic din Oradea. De asemenea, forma de „U” a întregii clădiri este influențată de moda franceză a vremilor de demult. Astfel, se constitue o fațadă principală și două aripi laterale.

Parterul ce abordează un stil rustic, etajul I ce era considerat de gală, scările de onoare ce duc la salonul de onoare, dispunerea sălilor în anfiladă, ferestrele ovale decorate cu scoici din stuc și alte elementele decorative, precum: pictura capelei realizată de Johann Nepomuk Schöpf care redă spațiul celest sacru, pictura altarului (același autor) ce îl surprinde pe Sf. Carlo Borromeo sacrificându-se divinității atunci când a lovit ciuma, pictura pereților și a plafonului realizată de Francisc Storno în anul 1879 la cererea episcopului Lipovniczky, tablourile primite în dar de către episcopul Patachich de la Maria Tereza și care sunt inspirate din Vechiul Testament aducând la viață scene precum Trecerea Mării Roșii, Adorarea vițelului de aur, Moise scoțând apă din stâncă și Minunea manei, sobele de faianță construite în stil baroc și rococo sunt doar câteva dintre elementele ce ne sunt prezentate astăzi în Palatul Episcopal Romano-Catolic.

Așadar, Oradea găzduiește încă o construcție deosebită ce cuprinde o serie lungă de elemente importante și care are puterea de a reînvia arta secolului XVIII.

Ce este

Odată cu trecerea timpului, Palatul Episcopal Romano-Catolic a revenit României sub administrația bisericii până la instaurarea regimului ceaușist. În ianuarie 1971 clădirea preia funcția de „Muzeu al Țării Crișurilor”.

În prezent, cele aproximativ 400.000 de obiecte istorice, antropologice, etnografice, artistice și care țin de științele naturii sunt acum mutate într-o altă clădire, catolicii revendicând Palatul încă din anul 1996.

Contact – Palatul Episcopal Romano-Catolic
Adresă: Bulevardul Dacia
Facebook: AICI

 

Articol scris de Diana Pașc