Clopotul și rolul său comunitățile românești.
S-a tot discutat despre acest subiect odată cu anunțare sumei pentru clopotul de la catedrala din București, motiv pentru care ni s-a părut interesant să dezbatem puțin subiectul aici cu voi, asta după ce s-au mai liniștit apele.
Chiar dacă azi și-a mai pierdut din semnificație, clopotul în satele, respectiv orașele din România, are un rol esențial, acela de a transmite un mesaj fie el de interes religios sau public. Astfel, pentru serviciul religios, clopotele transmit semnale pentru a-i avertiza sau informa pe credincioși. Cum e posibil acest lucru?
Ei bine, clopotul are 3 tonalități sau altfel spus se poate trage în 3 feluri (sau urechi), adică…aceste „urechi” reprezintă de câte ori bate limba clopotului. Trasul într-o ureche reprezintă un pericol (vom reveni la acesta puțin mai încolo), trasul în două urechi informează despre un deces: dacă se trage întâi clopotul mic în două urechi și apoi cel mare, înseamnă că a murit o femeie, dacă se începe cu cel mare și apoi cu cel mic a murit un bărbat. Trasul în trei urechi (adică limba clopotului bate de doua ori într-o parte și apoi lovește în partea opusă) anunță comunitatea că începe slujba religioasă.
Așa cum am spus mai sus, pe lângă rolul religios, clopotul are și un rol public sau utilitar. Aici facem referire la trasul clopotului într-o ureche, ce în trecut anunța comunitatea de o invazie, sau de un incendiu. Un alt rol utilitar este acela de ceasornic. Clopotul bisericii sau dintr-un turn, bate la oră fixă anunțând prin numărul de bătăi ora pentru cei care nu se aflau în câmpul vizual al acestuia.
Pe lângă oră, clopotul mai bate o dată la și 15 minute, de două ori la și 30 de minute și de trei ori la 45 de minute. Azi, în Oradea, la Biserica Sfântul Ladislau clopotul mai anunță ora, dar s-a renunțat la anunțarea sferturilor.
Ca o anecdotă în loc de încheiere: clopotul se mai folosește la „alungarea” furtunilor. Se crede că atunci când se văd pe cer nori de furtună, este indicat să se tragă clopotele (chiar și haotic) pentru ca Dumnezeu să le audă și să protejeze comunitatea de intemperiile vremii. Gheorghe Șincai în cartea sa Învățătură firească spre surparea superstiției norodului explică și acest mit, dar fără a-i lua din succesul de a „împrăștia” ploaia.
Un articol scris de Sebastian Ciceu.
Foto: Ștefi Curila photography
