Cernobîlul Bihorean

de |

Serialul care prezintă povestea catastrofei nucleare din 1986 și urmările pe care le-a avut propagarea norului toxic asupra populației a câștigat miloane de fani în lumea întreagă. Documentarea și adevărul istoric care stau la baza acestei producții par a fi rețeta succesului, iar regretabilul eveniment a stârnit interesul generațiilor care nu au trăit acele clipe pe propria piele.

Dar câți dintre noi știm că, deși județul Bihor nu are o centrală nucleară, bogăția zăcămintelor de uraniu nu este deloc de neglijat?

 

Micul Cernobîl

Cea mai mare exploatare a minereului de uraniu din România era la mina de la Băița Plai, o colonie pe care localnicii înșiși o numesc și astăzi Micul Cernobîl, situată la aproximativ 90 km de Oradea. În preajma celui de al Doilea Război Mondial, germanii deja intuiseră potențialul zonei, dar deznodământul conflagrației i-a avantajat pe sovietici, care au și început exploatarea. Nu vom trece în revistă toate aspectele politice și istorice ale vremii, dar trebuie să menționăm că, la acea vreme, România avea o datorie de război imensă față de URSS, care s-a răscumpărat prin Convenția de Armistițiu cu Națiunile Unite, la 12 septembrie 1944. Ca urmare, un an mai târziu, apăreau deja Sov-Rom-urile, adică societăți mixte româno-sovietice, care urmau să exploateze resurse naturale din țara noastră pentru a acoperi datoria către URSS. În 1952, sovieticii ajung în satul Ștei pe care îl urbanizează, devenind orașul Dr. Petru Groza.

 

Glorie și declin

Localnicii și nu numai au fost atrași de locurile de muncă astfel create, dar mai ales de salariile colosale pe care le primeau ca să scotocească în inima muntelui după periculosul minereu. Nu au fost înștiințați că astfel își semnau condamnarea la moarte. Mina s-a închis în anul 2000, după ce a curmat numeroase vieți fie în accidente de muncă, fie provocând cancer bronho-pulmonar celor ce au muncit aici ani la rând. Astăzi, populația din zonă este și ea în scădere drastică. Bolile profesionale și-au luat partea lor, iar neajunsurile din zonă a decimat și mai mult populația coloniei, oamenii plecând în căutarea locurilor de muncă, spre un trai mai ușor.

 

Cu radiația în casă

Renumele zonei nu este întâmplător, o zonă pe cât de fermecătoare, pe atât de otrăvită de activitatea minieră. Asocierea cu centrala nucleară nu are ca termen comun numai uraniul, ci și nivelul de radiații, mușamalizarea pericolului la care au fost expuși și informarea defectuoasă din trecut. Nu doar că oamenii s-au aruncat în brațele morții pentru un salariu atractiv, ci și-au și construit case cu piatră extrasă din mină fiind, cel puțin aparent, o piatră banală. În acest fel, bolovanii contaminați au ajuns să fie fundația caselor din colonie, baza unei vieți în care boala a devenit un alt membru al familiei.