Aeroportul Internațional Oradea – visul mai multor generații
Dorința omului de a zbura, de a se desprinde din condiția sa de vietate legată de pământ a existat, la fel ca în multe alte locuri, și la Oradea.
Ziua de 20 octombrie 1898 a fost consemnată în presa vremii ca fiind data în care orădeanul Göndör Vilmos anunța cu mare fast că se pregătește să realizeze un aparat de zbor, dar aceasta a fost prima și ultima informație în legătură cu această dorință. La începutul secolului al XX-lea, mai exact în ianuarie 1902, Virag József, un comerciant din Pădurea Neagră anunța, tot prin intermediul presei, că lucrează la încropirea unui aeroplan, dar lipsa materială îl împiedică să ducă la bun sfârșit acest proiect. Deși a apelat la ministrul de război austro-ungar pentru susținerea financiară, acesta din urmă a refuzat să ofere orice sprijin. Un alt constructor de avioane își face apariția în Oradea în iulie 1907. Alexandru Codilă a acordat un interviu ziarului Nagyvarad, dar și acest proiect a fost înghițit de văzduhul imaculat al tăcerii. După multe cuvinte lansate în presa acelor timpuri, și după ce nu a fost materializat nici un proiect, aviația urmă să se nască la Oradea.
Marți, 9 august 1910, sute de oameni și-au îndreptat pașii înspre marginea orașului, către cimitirul Rulikovsky. Aceștia au urcat spre platoul de dincolo de „fântâna din Bon” după ce presa a stârnit curiozitatea orădenilor încă de pe la sfârșitul lunii aprilie, când s-a anunțat că la data de 24 ale lunii curente, în sala festivă a Casei Comitatului va fi expus avionul confecționat de locotenentul Anton Lantzendorfer de la regimentul din localitate. Amatorii de curiozități, în urma achitării unei taxe modeste putea admira mașinăria creată să despice norii. Biplanul a fost construit în întregime la Oradea, în sistemul Farmann, locul construirii acestuia fiind Fabrica de trăsuri Vadász și Grosz. Acest proiect se bucura de sprijinul primăriei și cel al armatei, astfel că la marginea satului Episcopiei Bihor se afla în construcție un hangar unde urma să-și înceapă exercițiile curajosul aviaticus. Modelul de avion avea o lungime totală a aripilor de 10 metrii și dispunea de un motor Anzani. După mai multe teste în care unul dintre picioarele trenului de aterizare s-a rupt, dar meșterii de la fabrica de trăsuri l-au reparat cu promptitudine, ziua de 9 august 1910 a adunat un public generos. La ora 19:45, după ce căldura a mai cedat, elicea a fost pusă în mișcare. Din nefericire motorul a refuzat să pornească, mulțimea venită din oraș, plecând dezamăgită. Paradoxal, după ce numărul curioșilor scăzuse la 30-40 de persoane, avionul s-a pus în mișcare, iar după ce acesta a parcurs distanța până la marginea platoului cu o viteză de aproximativ 50 km pe oră, biplanul a urcat la 4-5 metrii altitudine și a zburat circa 20-30 m.
Performanța nu a fost trecută cu vederea de către specialiștii acelor vremuri, astfel că trei luni mai târziu, la 13 noiembrie 1910, englezul G.W. Hamel a intreprins un zbor demonstrativ pe același aeroport improvizat de la periferia Oradiei. Și de această dată o mare de oameni au participat la demonstrație, lăsând cafenelele din centrul urbei goale. Avionul pilotat de englez s-a ridicat la 80-100 m, a făcut mai multe cercuri și s-a întors exact la locul de unde a plecat. Hamel a reușit să se ridice de mai multe ori de la sol, dar performanțele promise de managerul pilotului nu s-au putut realiza, motiv pentru care Hamel a intentat proces inteprinderii de transporturi Rosenberg, considerându-i pe aceștia vinovați de eșecul lui datorită modului impropriu de transportare al aparatului de zbor.
Primul Război Mondial a făcut ca perfecționarea aparatelor de zbor să fie realizată într-o manieră accelerată. Acest aspect a dus și la dezvoltarea și apariția primelor aeroporturi cu toate dotările, care deși erau primitive la început ofereau serviciile necesare efectuării voiajelor aeriene. La Oradea, primul aeroport cu pistă de decolare-aterizare a fost amplasat la nord față de noul amplasament, dar cam în aceeași zonă, pe partea stângă a șoselei Oradea-Arad. În perioada interbelică, aeroportul din Oradea a fost folosit în egală măsură de avioanele militare și civile. Aeroportul propriu-zis a fost deschis traficului intern de pasageri în 1938. Consacrarea definitivă a aeroportului actual s-a realizat la sfârșitul celui de-al Doilea Război Mondial, când la 21 octombrie 1946 au fost reluat cursele pe linia aeriană Timișoara – Arad – Oradea – Satu-Mare, de către societatea Tars (Transporturi Aeriene Româno-Sovietice). Pista a fost betonată abia la 30 septembrie 1967.
Din istoria aeroportului orădean fac parte accidente și incidente, astfel că:
> La 4 februarie 1970, un Antonov 24B operat de compania TAROM s-a prăbușit în munți, lângă Oradea în timpul zborului dinspre aeroportul Otopeni..
>La 27 mai 1971, un Iliușin 14, operat de aceeași companie, a fost deturnat după plecarea de la Oradea. Cei care au deturnat avionul au cerut să meargă în Austria unde s-au predat.
>În 1994, un Antonov An-26 al Forțelor Aeriene Române s-a prăbușit în timpul aterizării.
> La 16 ianuarie 2009, un Gulfstream G200, operat de Țiriac Air, a fost deteriorat după ce a depășit pista. Aeronava a ajuns la gardul din jurul aeroportului.
În prezent Aeroportul Oradea a devenit unul internațional. După ce în anul 2012 au fost efectuate lucrări de modernizare ale terminalului, în 2017 Aeroportul Internațional Oradea primește o nouă pistă de aterizare-decolare. Noua pistă este mai lungă decât pista inițială (de la 1.800 m la 2.100 m), astfel ea permite aterizarea aeronavelor de mare capacitate. Costurile realizării acesteia se ridică la suma de 77.6 milioane de lei + TVA. Modernizarea a permis apariția mai multor legături aeriene care au atras la rândul lor un număr record de pasageri, în 2017 fiind înregistrați 162.902 pasageri față de 41.867 în 2016. În prezent se lucrează la construirea unui nou terminal care va putea primi 600 de pasageri simultan, costurile investiției fiind de 22 milioane de lei. Aceste creșteri sunt influențate și de dezvoltarea orașului, atât din punct de vedere turistic cât și din punct de vedere economic.
Aeroportul Internațional Oradea reprezintă o poartă modernă de intrare și ieșire atât în țară cât și în capitala Art Nouveau.
Sursa: Memoria Caselor, Liviu Borcea, Editura Arca, Oradea, 2003
https://www.aeroportoradea.ro/ro/media-aerport-oradea/aparitii-in-presa.html
https://www.hotnews.ro/stiri-esential-20271919-aeroportul-oradea-inchis-pana-septembrie-pentru-construirea-unei-noi-piste.htm
http://www.sternwanderer.eu/?page_id=445
