În fiecare an, pe 24 iunie, se sărbătoresc Sânzienele sau Drăgaica, moment strâns legat de cultul solar al străbunilor noștri. De asemenea, creștinii ortodocși celebrează nașterea Sfântului Ioan Botezătorul.
Totodată, este ocazia perfectă pentru a face urări de bine tuturor celor care poartă numele Ana.
De această sărbătoare se leagă o serie de superstiții, credințe și obiceiuri, multe păstrându-se până astăzi în Bihor:
- Sânzienele sunt zâne bune care trăiesc prin păduri, unde se prind în horă și aduc bogăție și mari bucurii în casele și gopodăriile celor care le cinstesc cum de cuvine, dar pot face și mult rău dacă sunt supărate, provocând mari pagube îndeosebi în agricultură;
- Tot în noaptea de Sânziene se prind în horă, prin păduri, și zânele rele, numite în credința populară iele. Se crede că cine le surprinde rămâne mut sau înnebunește;
- Cucul cântă doar trei luni pe an: de la echinocțiul de primăvară (21 martie) până la solstițiul de vară (21 iunie), fapt pentru care, în unele zone, acest moment se mai numește și „Amuțitul cucului”. În cazul în care cucul se oprește din cântat înainte de Sânziene, vara va fi una secetoasă;
- Se crede că în noaptea de Sânziene (23/24 iunie) se deschid cerurile, iar cu acest prilej sunt pomeniți cei plecați dintre noi;
- Plantele medicinale sunt și ele atinse de magia acestei sărbători, căpătând puteri tămăduitoare mai mult decât oricând în timpul anului. Astfel, oamenii culeg acum plantele binefăcătoare pentru a se bucura de eficacitatea lor maximă;
- Fetele culegeau flori de sânziene, le împleteau coronițe și le duceau la biserică pentru a fi sfințite. Se considera că astfel vor fi păzite de toate relele;
- Scăldatul în lacuri și ape curgătoare era interzis în această zi, deoarece primejdia de înec e mai mare ca oricând. În schimb, pentru noroc în dragoste și pentru sănătate, fetele se scăldau în roua dimineții, din zone neumblate.
Sursa foto: instagram.com/incredibil_romania/
