O altă trupă frumoasă din România va concerta la Oradea! Este vorba despre Travka, formație fondată în anul 2002, la Focșani.
Sperăm că răspunsurile oferite de aceștia să vă încânte și să vă apropie de o parte din ceea ce înseamnă Travka…
- Citisem într-un interviu oferit de George Gâdei, pe www.vice.com, faptul că Travka a pornit de la dorința de a vă asocia numele cu iarba sălbatică din România, dar tradusă în rusește deoarece, din punct de vedere fonetic, sună mai bine. Când vă gândiți la numele trupei acum, mai îl asociați cu ideea inițială? Sau, dacă nu, atunci cu ce anume?
George: Da… De fapt la un moment dat am fost invitați să dăm un interviu unei publicații locale din Focșani și atunci a trebuit să găsesc, să mă gândesc la un nume pentru primul nostru interviu… Pur și simplu m-am gândit la iarbă, iarba verde, iarba sălbatică, câmpii întinse de iarbă sălbatică, iarba din crăpăturile asfaltului, Iarba, dar ca format în imagine, IARBA nu îmi suna atât de bine geometric și fonetic vorbind, și atunci l-am întrebat pe Mihsa cum sună iarba în limba rusă. Și TRAVKA mi s-a părut că arată foarte bine. M-am mai balansat așa vreo două zile și am decis că ăsta e numele care se plia perfect proiecției noastre imaginare de atunci, pe care în esență am păstrat-o până în prezent.
Alexei: În timp, tabloul Travka și-a construit singur rama. Forma e cumva aceeași, noi lucrăm cu conținutul.
- Din 2002 până în prezent muzica voastră s-a reînoit cu fiecare album, dar și trupa. În același timp, parcă este ușor de recunoscut muzica specifică vouă, după primele clipe. Care sunt elementele care, cu toate că au existat schimbări vizibile, s-au păstrat, definind, într-un fel, trupa?
Alexei: Vocea lui George ca instrument și versurile sunt liantul. De celelalte sonorități mă ocup eu. Până la urmă, când scrii sau compui, te transmiți pe tine în diverse ipostaze, cu vocabular diferit, dar tu tot tu rămâi. Așa cum noi ne-am propus să facem ceva sincer și personal, ne raportăm la noi și nu la un stil sau trend muzical.
George: Chiar dacă voit ori involuntar avem influențe cu rădăcini culturale diverse, eu unul am încercat să redescopar cuvântul rostit și cântat prin propria mea experiență, prin micile noastre mari adevăruri care au avut curaj să fie cântate într-o amprentă originală, nu într-o imitație. Încercăm să ne depășim condiția prin bucuria regăsirii sub titulatura TRAVKA, care nu este totuși un nume ușor de purtat.
- Ce au însemnat toți acești ani?
George: Început, regăsire, rememorare și un șut în fund din prezent spre mai departe… E o variantă de răspuns la îndemână, pentru că oricare mi-ar fi credința, toți acești ani i-am simțit dintr-o perspectivă a explorării. Abia acum începem să ieșim de sub pământ spre lumină.
Alexei: Evoluție. Poți să faci un sumar de mii de kilometri parcurși, de sute de concerte. Experiența personală – unii o câștigă la birou, pe șantier sau citind, noi – în sala de repetiții, în studio și pe scenă.
- Dacă ar fi să menționați o schimbare pe care ați sesizat-o la publicul din România, de-a lungul timpului, care ar fi aceea?
Alexei: Publicul se schimbă, se adaptează, se maturizează împreună cu noi. O schimbare ar fi nevoia publicului de ceva adevărat. Poate în anii ’90 era suficient să dai un distors în Club A și aveai publicul extaziat. Astăzi trebuie să trasmiți o stare, o idee, un îndemn. Dar și publicul se împarte, România e mare, au rămas suficienți mulțumiți cu un distors.
George: Totuși avem de-a face cu un public din ce în ce mai selectiv, cum este și firesc în acest moment. Și pentru că este selectiv, are așteptări mari, sper doar că noi, cel puțin, să-l bucurăm de existența noastră.
- Un moment memorabil din „viața” trupei…
Alexei: Momente memorabile sunt multe. Un concert pe o scenă mare cu un sunet bun și un public deschis este un moment memorabil. Momente memorabile sunt multe.
George: Probabil fiecare moment memorabil are în el o poveste care merită spusă pe îndelete. Fiecare moment memorabil cere timp. Ori poate este mai bine să renunți la momentele memorabile, pentru memorie.
- Dacă ar fi să faceți un fel de „radiografie” în urma căreia să ajungeți la o concluzie, credeți că sunteți acolo unde vreți să fiți când vine vorba de muzică? Cum arată această concluzie?
George: Încă nu. Concluzia va urma.
Alexei: În momentul în care ești mulțumit 100%, se oprește evoluția, nu? Radiografiile au tendința de a dezvălui fracturi. Propriile analize mi le fac în privat, la cafea.
- Iar, pentru că tot ne apropiem de anul nou, aveți vreun proiect pentru 2017?
George: Cred că pentru noi ar putea fi un an definitoriu ca formă.
Alexei: Pentru 2017 pregătim o serie de concerte în spații mai deosebite. Va fi o formulă extinsă cu sonorități noi. Avem piese noi care vor fi lansate tot în 2017.
- În curând veți concerta și la Oradea. Este interesant, uneori chiar util, să aflăm modul în care suntem văzuți de cei din jurul nostru, chiar dacă este la nivel individual, de comunitate ș.a. De aceea, curiozitatea noastră ar fi: Cum vedeți orașul Oradea și cum percepeți voi oamenii locului?
Alexei: Eu văd Oradea în doua feluri. 1. Departe (cred că doar sătmărenii se consideră aproape de Oradea) 🙂 și 2. Ieșirea din România (spre alte capitale, alte pârtii, alte festivaluri și spre ocean). Oamenii locului sunt tare faini, am prieteni din Oradea, uneori am impresia că vorbesc mai moldovenește decât mine!
George: De fiecare dată când am ajuns călător în Oradea, m-am simțit foarte bine, iar oamenii locului mi-au părut pur și simplu aureolați de un fel aparte de a fi, poate tocmai din pricina faptului că trăiesc între hotare, unde oamenii, indiferent de etnie, știu ce înseamnă toleranța și un fel de a privi lucrurile mai deschis și mai puțin obtuz decât în alte zone ale țării.
- Pe lângă muzică, ce alte pasiuni aveți?
George: De câțiva ani experimentez culorile în ulei și pigment. La un moment dat, moment pe care îl tot amân de ceva vreme, o să fac ceva mai serios cu asta. În orice caz, sunt atras de tot ce înseamnă imagine și cinematografie, poate tocmai că-s curios să aflu ce e dincolo de asta, în afară de muncă, dedicație și inspirație.
Alexei: Mă uit aproape zilnic la câte un film. Știu numele multor actori obscuri. Sunt pasionat și de mașini – cred că în Oradea am cu cine sta de vorbă :))
- Ce i-ați spune unui tânăr sau unei trupe care tocmai și-a început cariera muzicală, dacă vi-ar cere un îndemn, un sfat?
George: Să știe de ce vrea să facă asta, și poate din această știință să-și verifice și să-ți dureze în timp autenticitatea.
Alexei: Să nu fie superficial, să muncească, să experimenteze cât mai mult și să reziste primii 5 ani. Abia după asta se poate numi vag – „cariera”.
Le mulțumim membrilor trupei pentru acest interviu și îi așteptăm cu drag în data de 8 decembrie, ora 20:30, în Urban Place! Până atunci, să auzim numai de bine!
Eveniment organizat de LB Shows.
