Poveştile bunicilor despre Oradea.
Atunci când auzim poveştile bunicilor despre Oradea și tinerețile lor, ne este greu să ne imaginăm că și ei au fost tineri cândva. La fel ca tinerii din ziua de azi, bunicii noștri au gustat din plăcerile tinereții cu aceeași poftă.
Nu de multe ori, cred, că ţi s-a întâmplat să îţi imaginezi viaţa cotidiană, perioada sărbătorilor, sau modul de relaxare a oamenilor din perioada comunistă. Aşa că m-am gândit să îţi prezint câteva lucruri din perspectiva seniorilor.
Cred că ştii deja că pe atunci se stătea la coadă pentru orice: de la carne, lapte, până la prosoape. Totul era în ordine şi disciplină. Oamenii trăiau într-un tipar bine-cunoscut. Știai că marţea și joia se aduceau mezeluri la alimentara Albina, lunea se făcea schimbul de butelii, doar cu tichete. Dimineața de la ora 4 până la 7 te puneai la rând la lapte. Mai conversai cu vecinul de coadă, mai aflai de ultimul film apărut la Patria, Crişana, Arta şi Transilvania. Astfel aveai planuri de ieșit seara.
Desigur că nu existau doar cinematografe unde îţi puteai petrece timpul liber. Teatrul Regina Maria, pe atunci Teatrul de Stat, găzduia numeroase evenimente unde spectatorii veneau în număr mare. Pietonala veche şi pietruită era, chiar si atunci, împânzită de cofetării. Aici, tinerii ieșiți de la școală sau muncă, veneau la o bârfă.
Nu erau multe cluburi pe atunci. Le puteai număra pe degete pe cele care existau, dar acela era locul în care îţi vedeai prietenii în afara școlii. Unul sau două sub pasaj sau pe străduțe vechi, nu foarte populate. Atmosfera era monotonă, nu se prea întâmplau multe, dar şi când se întâmplau se vorbea mult şi bine despre ele.
De sărbători, toată lumea era entuziasmată, pentru că se întâmpla în sfârșit ceva diferit, chiar dacă sub exasperanta protecție a miliției. Oamenii erau plini de voie bună, bucurându-se din plin de acele momente în care toţi se adunau să sărbătorească. Ziua Muncii de 1 mai, Ziua Tineretului de 2 mai, Ziua României de 23 august, toate erau sărbătorite cu fast în Parcul 23, azi 1 Decembrie, Piaţa Victoriei, azi Piaţa Unirii.
Toate acestea ni se par încă îngropate într-un trecut depărtat, dar cu toate acestea bunicii noștri își aduc aminte cu nostalgie de vremurile tinereții lor, care vor rămâne pe veci în amintirile lor.
Fiecare epocă are părțile sale bune și rele, asta ne învață istoria, și să nu repetăm greșelile trecutului.
Fotografie și procesare: Claudiu Oros.
