Legenda Someșului și a Crișului
Folclorul românesc este un zăcământ inepuizabil de povești, datini și legende, este un tezaur ce ne încântă cu roadele imaginației străbunilor noștri. Zona folclorică bihoreană nu duce nici ea lipsă de creații, legenda celor trei Crișuri, de exemplu, încântându-ne și astăzi. De altfel, trebuie să știm că odinioară, înainte ca știința și cercetarea să pătrundă în viețile oamenilor, țăranii români ofereau explicația diverselor fenomene ale naturii prin legende.
O veche legendă ne vorbește despre doi frați, Someșul și Crișul. Cei doi s-au născut din iubirea unui crai ce stăpânea zona de la poalele muntelui Vlădeasa, de unde izvorăsc cele două râuri, și a unei domnițe. La scurt timp după căsătorie, craiul a fost ucis, iar domnița s-a refugiat pe munte, unde a dat naștere celor doi feciori gemeni.
Timpul trecea, iar cei doi creșteau văzând cu ochii. Le era dragă ciobănia, iar vara își purtau turmele cântând din fluier și din tulnic. O vară secetoasă i-a mânat spre vârful muntelui, în căutarea unei pășuni bogate în verdeață și apă de izvor. Mulțumiți de ceea ce au găsit, și-au făcut o colibă, iar spre seară au aprins focul. Fără să își dea seama, un somn adânc i-a copleșit până a doua zi la amiază. S-au trezit speriați de gândul că cineva le-ar fi putut fura din mioare, dar misterul urma să fie elucidat când o fată frumoasă ca o Cosânzeană apăru în fața lor de nicăieri, dându-le de veste că Somnul fusese trimis chiar de mama ei, o vrăjitoare care nu era încântată că cei doi frați au poposit cu turmele pe muntele ei. Pentru că i-au căzut dragi cei doi feciori, fata se oferi să îi ajute. Le spuse că, în seara precedentă, mama ei a trimis Somnul, ca să îi adoarmă pe vecie, dar a furat o parte din el. Fata dejoacă planurile maleficei sale mame, anunțându-i că urmează să fie atacați de fratele ei – zmeul – și de o cerboaică fermecată, ce avea un singur corn. Aceasta se oferă să îi ajute cu sfaturi pentru a trece de obstacolele puse de vrăjitoare, făgăduindu-le că se va mărita cu cel mai vrednic. Fata le oferă și o frunză cu puteri magice, care avea să îi păzească de vraja Somnului dacă o frecau de fruntea lor, dar asta cu condiția să nu o folosească amândoi în aceeași seară.
Într-una din seri, mezinul insistă să folosească el frunza, ca să îl înfrunte pe zmeu, urmând o luptă crâncenă între cei doi. Zorii zilei îl surprind pe fratele cel mic învingător în lupta cu temutul zmeu. Seara următoare, vine rândul fratelui cel mare să folosească frunza, iar în scurt timp își făcu apariția temuta cerboaică. Fratele cel mare luă ciomagul și astfel reușește să rupă cornul fermecat al cerboaicei, iar legenda spune că și astăzi acest loc se numește „Cornul Cerboaii”.
Ceea ce fata vrăjitoarei a uitat să le spună este că acel corn este blestemat și că cel ce-l atinge se va transforma în izvor. Fratele cel mare atinsese cornul și, brusc, devenise un izvor lin. După o vreme, se trezi și mezinul, care începu să îl caute pe fratele său, dar nu găsise decât cornul și ciomagul. În momentul în care luă cornul în mâna sa, se transformă într-un izvor cu ape repezi, care parcă aleargă în căutarea fratelui pierdut.
Foto: instagram.com/alexinromania/
