Antonia Lestyán este o tânără care și-a transformat pasiunea în realitate. Make-up artist la doar 17 ani, Antonia are propriul studio, a participat la numeroase masterclass-uri și seminarii, a câștigat încrederea clientelor sale și, în urma unei ședințe foto pentru un concurs de bijuterii, fotografiile cu modelul machiat de ea au ajuns să fie jurizate în S.U.A, aceasta fiind prima călătorie internațională a machiajelor sale. Tânăra este un artist complet: dansul, muzica, literatura și desenul i-au fost alături în diferite etape ale vieții, contribuind la o dezvoltare multidimensională. Conștientă de culisele domeniului în care își desfășoară activitatea, make-up artistul Antonia Lestyán este pregătită să își materializeze toate visurile.
În următoarele rânduri, am invitat-o pe Antonia să ne descopere cum e să fii make-up artist la o vârstă atât de fragedă.
- Make-up, medicină, dans, desen, muzică, scris, lectură, sport… Cum te-a ajutat fiecare dintre aceste pasiuni să te descoperi și să te înțelegi?
Când stau să analizez toată înșiruirea asta de cuvinte din domenii atât de diferite, îmi dau seama că am o personalitate destul de complicată și nu neapărat în sensul negativ al cuvântului, un fel de om al extremelor aș putea spune. Încă de la o vârstă fragedă mi-am dedicat sufletul artelor. Desenez de la 5 ani și este una dintre pasiunile la care țin cel mai mult, pentru că m-a ajutat să îmi dezvolt imaginația. Pe lângă desen, în adolescență am început să cânt la chitară. Era un fel de provocare pentru mine, care, zic eu, mi-a prins chiar bine, pentru că reprezenta un moment de deconectare de la școală, de la griji, de la absolut tot. Doar eu și muzica și dacă doar pentru câteva clipe. În momentul în care am decis să încep antrenamentele de dans sportiv, aproape că am renunțat la tot ceea ce făcusem înainte – desen și muzică. Eram hipnotizată de tot ce însemna dansul – antrenamente, concursuri, călătorii, ținute… absolut tot era parcă desprins din basmele acelea în care ți se îndeplinesc toate dorințele când pocnești din degete. Am considerat-o și o consider în continuare cea mai frumoasă perioadă din adolescența mea, chiar dacă au fost doar 4 ani. Când m-am accidentat și mi s-a spus „Nu vei mai dansa niciodată’’, simțeam că mi-a fost răpit cel mai de preț lucru și, odată cu el, acei ani de pregătiri și competiții care mi-au influențat copilăria, personalitatea. Aveam nevoie de ceva care să mă facă să uit că de cel puțin 3 ori pe săptămână, eu ar fi trebuit să fiu în sala de dans, repetând de zor coregrafiile pentru competițiile viitoare. Așa am început să particip alături de mama la seminarii, atât pe partea de îngrijire a tenului, cât și de make-up. Era o activitate nouă, atrăgătoare, de ce să nu încerc? Mama, fiind medic estetician, bineînțeles că m-a crescut cu niște principii bine întipărite legate de cum trebuie o femeie să perceapă frumusețea și îngrijirea, de unde și dorința mea de a studia medicina. Cu machiajul am avut tangențe tot prin intermediul mamei, care mi-a ghidat primii pași în această lume, și, mai apoi, în vremea în care am practicat dansul sportiv, machiajul fiind parte a lookului pentru competiții și spectacole. Seminariile la care am început să particip au fost doar confirmarea faptului că asta vreau să fac de acum înainte. Așa am ajuns unde sunt azi, make-up artist la 17 ani. Pentru unii este ceva de neînțeles, ce să caute un copil în industria aceasta? Dar, dincolo de faptul că sunt încă un copil, am muncit mult ca să devin persoana de azi și nu regret nicio clipă faptul că mi-am ales un drum deloc ușor, unde întâlnești tipologii diferite de oameni, ești pus pe drumuri cel puțin de 2-3 ori pe lună pentru masterclassuri și seminarii, te confrunți cu o concurență acerbă și așa mai departe. Dar, sincer, sunt cea mai fericită pentru faptul că fac parte din lumea asta a frumosului și, mai ales, pentru simplul fapt că, prin machiaj reușesc să păstrez vie amintirea clipelor în care am dansat. Scriu și asta nu e neapărat un secret. Am avut o relație specială cu literatura, mai ales în gimnaziu, când mi-am descoperit această pasiune datorită participării la Olimpiada de Limba și Literatura Română, unde m-am bucurat de premii inclusiv la faza națională. Scriu pentru că așa simt că pot să mă descarc, să îmi spun oful, chiar dacă țin acele rânduri doar pentru mine. Scriu pentru că așa îmi clădesc o altă lume, unde pot să visez, să nu fiu atât de exigentă chiar și cu mine însămi.
- Cum ți-a marcat cariera în make-up călătoria internațională a machiajelor tale?
Cu siguranță a avut un impact pozitiv, neașteptat aș putea spune. La 17 ani să auzi că machiajele tale ajung dincolo de granițe și chiar dincolo de Ocean este o realizare la care nici nu visam. A fost o experiență minunată, care mi-a dat mai multă încredere în mine, în ceea ce fac, în arta mea, pentru că, de multe ori, fiind atât de tânără, mă confrunt cu prejudecăți, iar reușitele de acest gen te fac să conștientizezi că poți să faci orice dacă îți dorești și, dincolo de asta, și oamenii din jurul tău încep să creadă în tine.
- Care sunt oamenii care, în urma colaborărilor, și-au lăsat amprenta asupra dezvoltării tale?
Lumea aceasta a frumuseții, a machiajului, se clădește prin intermediul multor colaborări de-a lungul timpului. Fiecare întâlnire cu oameni din acest domeniu înseamnă o mică lecție de viață pe care poți să o iei în calcul în acțiunile tale. Bineînțeles că cele mai importante persoane care mi-au marcat parcursul în această lume au fost trainerii de la care am învățat noțiunile și practicile atât de necesare pentru a profesa ca la carte, dar, mai ales, am învățat cum să abordez oamenii, cum să îi înțeleg, cum să îi fac să mă înțeleagă pentru că un artist complet în acest domeniu este și un bun psiholog. Am învățat să fiu un pedagog bun, pentru că și eu, la rândul meu, predau și mă simt împlinită atunci când pot să împărtășesc cunoștințele mele pentru a folosi și altor persoane. Mai am un drum lung de parcurs și sunt sigură că voi mai avea parte de oameni frumoși care să mă ajute să dezvolt artistul Antonia Lestyán.
- Care sunt obstacolele pe care le-ai depășit pentru a ajunge aici?
Obstacole sunt multe și nu cel mai ușor de depășit, mai ales în industria frumuseții, dar cred că așa este peste tot, cel puțin la început de drum. Poate cel mai amplu inconvenient de care am avut parte de când am început să lucrez au fost prejudecățile oamenilor din jur și aici nu mă refer la familie sau apropiați. Mă așteptam să fie așa pentru că nu în fiecare zi apare un asa-zis „copil’’ de 17 ani care să pretindă că este un make-up artist, capabil să realizeze aproape orice. Este ceva normal la urma urmei, dar, cred că ar trebui să devenim mai deschiși spre nou. Lumea în care trăim evoluează pe zi ce trece. Doar pentru că un om nu are vârsta la care te-ai gândit tu pentru un domeniu, asta nu înseamnă că el nu are potențial, că nu este capabil, că nu se pregătește la fel ca un adult. Poate că în acești aproape 3 ani de când studiez și lucrez, am acumulat mai multe cunoștințe decât un adult care a făcut zeci de cursuri și specializări. Nu știu. Niciodată nu am să afirm așa ceva despre cineva. Știu doar că asta mi-am dorit și îmi doresc să fac în continuare și, cu siguranță, voi investi în pregătirea mea oricât ar fi necesar pentru a demonstra ceea ce pot face și că pot ajunge printre cei mai buni.
- Ce înseamnă să fii un make-up artist în vârstă de 17 ani?
Să spui că cineva e make-up artist la 17 ani sună ciudat. Cel puțin pentru unii. Pentru mine însă, deloc. Sunt cel mai fericit om când mă prezint în fața cuiva și spun că sunt make-up artist. Nu e ușor. Fiind la liceu și, mai ales, în clasa a XII-a, am nevoie de timp pentru pregătirea examenelor pe care le voi da, bacalaureatul și admiterea la medicină, dar nu neglijez nici pregătirea mea în domeniul machiajului. Particip în continuare la traininguri și seminarii, chiar dacă asta înseamnă uneori să renunț la a ieși în oraș cu prietenii sau la o drumeție de un weekend. Să fii make-up artist la 17 ani înseamnă să știi să alegi ce e mai bine pentru tine, pentru ce vrei să faci în viitor. Călătoresc în continuare, chiar dacă poate nu atât de des ca înainte pentru că nu vreau să lipsesc de la școală. Îmi organizez weekendurile astfel încât să și muncesc, să și predau, să și particip la câte un masterclass important. E nevoie de multă răbdare și de o foarte bună organizare, dacă ești tânăr și te aventurezi într-un domeniu atât de amplu, dar, mă bucur că mă descurc bine, zic eu.
- Ce înseamnă pentru tine să ai propriul studio?
Studioul meu e ca un colțișor venit parcă din altă lume. E cea mai importantă realizare a mea și țin enorm de mult la el pentru că la începutul acestui an l-am văzut doar ca pe un plan de viitor și iată-l acum după 6 luni, un vis devenit realitate. E locul unde pot să îmi conturez cel mai bine ideile, acolo e sufletul meu, viziunea mea, începând de la vopsele, culori și până la mobilă, alegerea celor mai bune produse. Stau de multe ori seara, în zilele de weekend, după niște ore bune de muncă, pentru a mă uita la pozele de pe perete și mă gândesc cu drag și cu nostalgie, prin câte am trecut ca să ajung să mă bucur de tot ceea ce am astăzi. Chiar de asta am ales să am un perete pe care să îl personalizez cu desenele mele, iar sus am scris mare: „Welcome to my wonderland’’. Studioul meu chiar asta este, o țară a minunilor în universul artei frumosului.
- Atunci când se ivește o clientă nouă, cum afli ce fel de machiaj își dorește cu adevărat?
Fiecare clientă nouă înseamnă o provocare. Niciodată nu ai de unde să știi cu ce oameni vei avea de-a face. Rețelele de socializare sunt un fel de legătură între tine, artistul, și clientele care caută serviciile acestui domeniu. După cum am mai spus, un make-up artist complet este și un psiholog bun. Trebuie să știi cum să înțelegi ceea ce vrea clienta de la tine. Dincolo de criteriile fizionomice și cromatice de care ești obligat să ții cont pentru ca machiajul să arate impecabil, trebuie să vezi puțin dincolo de ceea ce își dorește clienta. Ea întotdeauna va veni cu o idee aplicabilă pe niște trăsături ideale, iar tu va trebui să adaptezi ideile ei la ceea ce i se potrivește. E ca un fel de magie.
- Cum stăm noi, orădenii, la capitolul make-up?
Oradea s-a extins foarte, foarte mult în acest domeniu, mai ales în ultimii ani. Dacă la început erau cosmeticienele care știau să machieze pentru că făcea și asta parte din pregătirea lor, în timp a apărut ideea de make-up artist și așa-numitele școli sau academii de machiaj care s-au tot înmulțit. Pe de-o parte este bine, pentru că există varietate și, în momentul în care dorești să studiezi în domeniu, poți alege varianta cea mai bună dintr-o listă foarte lungă. Pe de altă parte, încă nu există ideea de aprofundare, de accent pe detalii, în foarte multe cazuri. Să realizezi un curs de 3-4 săptămâni nu este neaparat cea mai bună alegere dacă dorești ca elevul care pleacă din școala ta să aibă un bagaj complet de cunoștințe. Probabil că în timp se va încetățeni și ideea aceasta. Potențial există și merită încurajat și prelucrat în condiții optime. Din punctul de vedere al culturii clientelor în acest domeniu avem ceva mai mult de spus. Internetul este și vai fi la mare putere. El este un fel de loc magic unde femeile caută idei de lookuri, indiferent că vorbim despre machiaje, haine sau coafuri. Este bine să ne inspirăm, dar trebuie să învățăm că nu tot ceea ce vedem se poate aplica și în cazul nostru. Din acest motiv există make-up artiști care să fie capabili să adapteze dorințele clientelor la tipologia lor pentru ca ele să fie mulțumite și încrezătoare în frumusețea lor. Ca o idee de ansamblu, trebuie să obișnuim clientele să apeleze cu încredere la specialiști. Oradea este pe drumul cel bun și sunt sigură că va ajunge departe, atât ca centru de predare, cât și din perspectiva mentalității oamenilor și, mai ales, a clientelor față de acest domeniu.
- Cum se conturează viitorul tău?
Viitorul meu este caracterizat de multă, multă muncă. Pe de-o parte, vor fi anii de facultate și cu toții știm că medicina nu este un domeniu ușor, iar, pe de altă parte, va fi machiajul, la care nu vreau să renunț. Mă voi pregăti temeinic în continuare, voi lucra, voi preda, pentru că eu consider cursurile de automachiaj o oportunitate pentru femei, indiferent de vârstă, să învețe să își analizeze corect trăsăturile, chiar să le scoată în evidență pe cele frumoase și să corecteze imperfecțiunile. Vreau să călătoresc mai mult, pentru că e o reală plăcere, indiferent că e pentru un proiect sau pentru a participa la un training. Sper să reușesc să devin și eu trainer, pentru că îmi doresc foarte mult să am o școală a mea, unde să îi învăț pe oameni să iubească această lume. Nimic nu e mai frumos decât să te bucuri de pe care o fac culorile în armonie cu corpul uman. Până atunci însă, vreau să mă bucur de prezent, de ceea ce fac acum și aștept să descopăr surprizele pe care destinul mi le rezervă pentru ceea ce vreau să fac mai departe.
- Imaginează-ți că ar trebui să îți iei ție însăți un interviu. Care ar fi prima întrebare pe care ți-ai pune-o? Dar ultima?
Prima întrebare pe care mi-aș adresa-o ar fi: ,,De ce ai ales acest domeniu? Mai ales că este destul de greu să îi descoperi tainele și să îl gestionezi’’, iar ultima ar fi ,, Dacă ar fi să te gandești la momentul actual, ai putea spune că ești fericită?’’.
Așadar, cei interesați de un machiaj de calitate, pot să o contacteze pe Antonia Lestyán telefonic la numărul 0735779949, prin e-mail la adresa [email protected], sau pe pagina de facebook Antonia Lestyán – Make-up artist.
Interviu luat de Andreea Lupu
