de |

E-an-na – trupă de folk metal fondată în anul 2014, în Sibiu, îndrăgită și apreciată pentru stilul caracteristic, pentru energia oferită și pentru muzica realizată. Înainte de a concerta la Oradea alături de For The Wicked, în data de 14 ianuarie, E-an-na a fost de acord să ne răspundă la câteva întrebări pentru a ne apropia de ceea ce înseamnă acest concept.

Așadar, E-an-na

e-an-na-4

Mulțumim frumos că ați acceptat acest interviu! E-an- na sau Casa cerului – explicația dată pe pagina voastră de facebook pentru numele trupei pare a fi una destul de interesantă, nu foarte des întâlnită, cel puțin nu în viața de zi cu zi din mijlocul agitației, cu toate că majoritatea tradițiilor vorbesc despre concepte de genul distrugere, creație, calea unui om… idei care, la rândul lor, vor fi înțelese în mod diferit de fiecare om care va parcurge rândurile scrise de voi. De ce? Care a fost motivația din spatele numelui?

Andrei: Salut. Motivul este conceptul pe care l-am gândit pentru această trupă. E-an- na este refugiul nostru în faţa unei lumi care, în mod limpede, se apropie cu paşi repezi de propriu-i sfârşit. E alternativa pentru lumea asta bolnavă din care nu prea simţim că am face parte, în ciuda încă nenumăratelor părţi frumoase pe care ea le conţine. Traducerea „Casa cerului” mi s-a părut că sugerează cel mai acurat acest concept. Iar din punct de vedere fonetic, faptul că e un nume scurt şi uşor de ţinut minte/pronunţat/urlat ne ajută.

Cum vedeți voi legătura dintre folk metal și „lumea făurită pentru cei care vor să se despartă de orice gând negativ, pentru a se putea dedica în totalitate lucrurilor pozitive”, după cum descrieți lumea metafizică E-an- na tot pe pagina voastră de facebook?

Andrei: Lumea pe care o făurim e conceptul, iar mediul prin care propagăm acest concept este folk metal-ul. Intenţia a fost să creăm muzică. Această muzică e tocmai refugiul nostru. Conceptualizarea ei a venit oarecum natural. Orientarea „folk” a ţinut pur şi simplu de preferinţele noastre muzicale. Putea fi reggae. A fost motivul pentru care am creat trupa asta.

Roxana: Muzica pe care o creăm sau interpretăm ne oglindește interiorul, iar prin ea ne exteriorizăm creativitatea, bunătatea, energia pozitivă, dar și respectul pentru cultură, tradiție și artă. După cum spunea și Andrei, sufletul nostru putea fi îmbrăcat în orice fel de muzică, dar noi am considerat că cel mai bine îi șade în folk metal.

Andrei a afirmat, într-un interviu oferit celor de la www.theintermission.ro, faptul că și-a dorit o trupă de folk metal „în sunetul căreia să nu existe niciun compromis”. La ce fel de compromis ai făcut referire?

Andrei: Mă refeream la faptul că e foarte greu să combini metal cu teme compuse pentru instrumente mult mai primitive (fluier, cimpoi etc.) şi să iasă ceva bun din punct de vedere calitativ. Şi aici mă refer, în primul rând, la sunet. Am mai avut proiecte de folk metal în trecut, şi am învăţat empiric că e nevoie de echipament & cunoştinţe mult superioare celor pe care le aveam atunci. Atunci a fost timpul alocat greşelilor şi învăţării din ele. E-an- na a fost rezultatul multor proiecte mai puţin reuşite. Fiind multe instrumente, a mixa aşa ceva este extrem de anevoios şi complicat. Am avut mare noroc să găsim oamenii potriviţi, din acest punct de vedere.

Cum ați privit faptul că la început, în mediul online, ați strâns un număr mare de vizualizări ale videoclipurilor vostre de pe YouTube, într-un timp scurt?

Andrei: Ne-am bucurat, bineînţeles. Pentru mine, piesele „trecuseră testul”, adică reuşiserăm să le modelăm în ceva ce mi-ar face mare plăcere să ascult. A fost fantastic să văd că există şi alţi oameni (şi încă atât de mulţi!) cu gusturi similare.

Ovidiu: Avem înțelegeri cu triunghiul. A fost ceva neașteptat și e minunat că încă se întâmplă.

e-an-na-2

În momentul de față, dincolo de planurile de viitor și dorințele vostre în ceea ce privește trupa și evoluția viitoare a acesteia, sunteți acolo unde vă doriți să fiți?

Andrei: Niciodată. Atâta timp cât ai o pasiune şi încerci să o „practici”, o să vrei să devii mai bun, o să vrei ca ceea ce faci să fie mai bun. Asta se şi întâmplă. Facem tot posibilul să fim un perpetuum mobile muzical.

Ovidiu: Încă nu avem o vilă cu jacuzzi deci cred că mai avem de lucru. Eu personal abia aștept să văd unde vom ajunge, considerând părțile din piesele noi pe care le discutăm momentan.

Paul: Nu cred că există un loc unde ar trebui să ajungem, eu cel puțin o tratez ca pe o călătorie în care suntem toți, facem tot ce putem să fie cea mai frumoasă.

Ioana: Nu consider că urmărim să ajungem într-un punct anume, facem ceea ce trebuie cu cât mai multă pasiune și implicare.

Roxana: Tot timpul va fi loc de mai bine, și e important să realizăm că fără pasiune si sacrificiu nu se pot realiza multe. Ca instrumentist, munca nu se încheie niciodată, și rareori ești mulțumit de punctul în care ajungi la un moment dat, mai ales dacă vrei să evoluezi în continuare. Totuși, mă bucur că până acum am reușit să împărțim o fărâmă din inimile noastre cu toâi cei care ne-au ascultat.

Care este sentimentul pe care îl simțiți atunci când fanii cântă împreună cu voi în timpul concertelor E-an- na?

Andrei: „Eu am scris cuvintele alea. Şi oamenii le urlă din toţi rărunchii…” Ce aş putea să simt?

Ovidiu: Momentul în care se aud fanii peste ce auzim noi pe scenă este un moment la care nu mă așteptam vreodata și este o senzație greu de explicat. Aș spune că îți dă impresia că ești unde ar trebui să fii.

Paul: Consider că dacă cineva pleacă după concert cu un zâmbet, bucuros de ceea ce realizăm noi, înseamnă că ceva facem bine. Cu ocazia asta, vreau să le mulțumesc tuturor celor care își răpesc din timpul lor pentru a ne vadea.

Ioana: Este un sentiment de nedescris să vezi cum oamenii se bucură de ceva ce faci cu atâta drag, mai ales atunci când încep să cânte cu tine sau când le citești entuziasmul pe chip.

Roxana: Așa știi că ai ajuns la sufletul omului. Și nimic nu-ți poate aduce mai multă împlinire decât să știi că munca, dedicarea și pasiunea ta au ajuns acolo unde trebuie.

Având în vedere că faptul de a fi cunoscut aduce o creștere direct proporțională, de cele mai multe ori, a responsabilităților, numărului concertelor, așteptărilor publicului… care credeți că este elementul care vă ține autentici?

Ovidiu: Faptul că este ceea ce ne dă o speranță în viață, oricât de mare sunt sacrificiile și oricât de multă muncă este. Nu am primit nimic de la sine, totul este un produs al multor ore în care am fi putut face complet altceva.

Roxana: Dedicarea și sacrificiile noastre pentru artă sunt autentice, la fel cum sunt și entuziasmul sau bucuria celor care ne ascultă cu drag. Cred că atât timp cât vor exista oameni care să rezoneze cu noi, autenticitatea actului nostru artistic este clară.

Atunci când apar momente de oboseală și presiune, dacă este cazul, cum vă reveniți pentru a puntea cânta în continuare, cu aceeași energie? Sau am putea zice că întocmai muzica este ceea ce vă oferă energia necesară?

Andrei: Pentru mine, trupa asta e o pată de culoare aproape dureros de vie pe un fundal foarte monoton şi lipsit de substanţă. Nu contează că zi după zi tu consumi toată energia pe care s-a chinuit organismul să o strângă, urlând pe scenă (sau de două ori în aceeaşi zi, pentru cunoscători). Aia e doar oboseală. La fel şi cu organizarea planurilor trupei. Tot timpul e vizibil ţelul final. Eu simt că asta va fi întotdeauna cel mai de preţ lucru al meu. Cel mai des intru în depresie când după un set de concerte ajung înapoi acasă.

Ovidiu: Cred că fiecare dintre noi a avut un moment în care s-a întrebat dacă merită să continue cu această cale. Oricât de multă pozitivitate ai, la un moment dat tot o să existe combinații de evenimente din viața personală și din nereușite pe planul „business” al muzicii încât să simți că vrei să vezi cât de rapid se face distanța etajul 10 – asfalt. Dar mereu apare ceva, poate îți amintești cum a fost un concert, poate vezi un mesaj pozitiv de la cineva care e foarte încântat că o să te vadă în concert și pur şi simplu dispare. Pentru mine, concertele au devenit și o metodă de a mă binedispune, trecând de la o stare de nihilism la o euforie, totul produs de cei prezenți la un concert.

Ioana: Tu ca și artist trebuie să oferi publicului cea mai bună versiune a ta, indiferent de oboseala, supărarea, tristețea pe care le simți etc. Însă, din punct de vedere personal, este un moment special de fiecare dată când urc pe scenă, iar asta nu poate decât să mă bucure și să mă facă să încerc să transmit celor care au venit să ne asculte/vadă același lucru.

Roxana: La mine e chiar simplu – POWER NAP!!! 🙂 Eu cred că niciodată nu trebuie să se vadă oboseala sau ce se întâmplă în spatele actului artistic. Bineînțeles, câteodată e imposibil de realizat, dar de fiecare dată încercăm să dăm ce avem mai bun! Pentru că, până la urmă, cel mai important este să reușești să rezonezi cu publicul și să-i dăruiești o mică părticică din tine!

În curând veți veni la Oradea, în 14 ianuarie. Cum vedeți voi această experiență viitoare și care, până la urmă, va fi unică în felul său?

Andrei: Am auzit numai de bine de locaţia în care o să cântăm (Club Moszkva). Având norocul de a-l fi vizitat de câteva ori, oraşul mi se pare superb. Iar feedback-ul anticipativ despre acel concert e foarte bun. Sunt convins că o să fie foarte fain. Mai ales că vin şi băieţii de la For the Wicked. Cu alte cuvinte: venim la ziua Cerbului.

Ovidiu: E a III-a încercare să ajungem la Oradea și chiar sper să nu lovească un meteorit planeta până atunci. Știind la ce lucrăm acum, sunt sigur că o să fie un concert unic și cei prezenți acolo vor știi despre ce vorbesc. Să sperăm că nu o să întâmpinăm probleme.

Paul: Așteptăm să vedem ce se mai întâmplă și la Oradea. Până acum n-am avut un concert fără vreo peripeție, așa că nu mă mai aștept la nimic specific. Trebuie să fie unică, sunt sigur de asta :).

Ioana: Abia aștept să apărem din nou în fața publicului. Eu una sunt nerăbdătoare în ceea ce privește concertul din Oradea, mai ales din cauza faptului că e primul din acest an. În plus, pregătim câteva surprize, poate singuri, poate alături de prietenii noștri din For the Wicked… Nu știu. Vino și ai să vezi!

Roxana: Pentru mine o să fie ceva inedit: e prima oară când ajung în Oradea! Deci cu siguranță va fi ceva de neuitat!

e-an-na-3

Planuri pentru viitor?

Andrei: Foarte multe şi diverse. Din păcate nu putem să „dăm din casă”, dar putem să reamintim ceea ce va urma:

  • Două concerte cu care să încheiem turneul „Jocurile Jienei” (14 ianuarie – Oradea, 27 ianuarie – Tg. Jiu);
  • Dacă ne votează lumea la Metalhead Awards, poate cântăm şi acolo (v-aţi prins de hint, aici sunt linkurile:
    • Best metal album: link AICI
    • Best metal show: link AICI
    • Best newcomer: link AICI
  • Șase concerte în cadrul turneului „Folkcore De-tour”, cu Dirty Shirt & orchestra (Timişoara, Baia Mare, Cluj, Iaşi, Braşov, Bucureşti);
  • O piesă nouă? O piesă acustică? Sau nu? Asta o să vedeţi pe parcurs.

Restul sunt secrete, momentan.

Ovidiu: Când mă gândesc câte planuri sunt pentru anul acesta începe să mă ia o durere de cap… Oare cât de rapid parcurgi distanța aia?

Roxana: În calitate de mamă neamuzantă a trupei: STUDIU, MULT STUDIU! 🙂

Dacă ar fi să vină la voi o persoană proaspăt intrată în lumea muzicii underground și să vă ceară un îndemn, ce i-ați spune?

Andrei: Dacă e muzician, i-aş spune să repete 20 de ore pe zi şi să ignore şcoala/facultatea/lucrul/prietena/orice se poate ignora în detrimentul muzicii. Şi să asculte la fel de mult (nu doar muzică, ci şi de oameni). Şi să creeze. Şi să fie o persoană de treabă (asta e valabil şi pentru „non-muzicieni”).

Ovidiu: I-aș ura succes și i-aș spune să pună întrebări cât de des poate. Să fie pregătiți de un drum lung cu o grămadă de sacrificii, dar și cu multe satisfacții.

Paul: Să fie pregătit să ofere mai mult decât ar putea crede. Din păcate la început de drum pe poteca asta trebuie să te străduiești foarte mult să poți să-ți transmiți mesajul prin muzica oamenilor. Să nu renunțe niciodată, pentru că într-o zi o să merite.

Ioana: Hmm… Multă, multă baftă! Să fie conștient că „meseria” asta necesită foarte mult sacrificiu, de care nu poți fi conștient decât în momentul în care îl faci. Dar chiar trebuie făcut, trebuie muncit foarte mult, studiat enorm, evident, altfel nu ai cum să evoluezi. După toată munca și toată strădania, satisfacțiile te fac să continui toată treaba asta cu zâmbetul pe buze.

Roxana: Că trebuie să aibă răbdare, dedicație, și spirit autocritic! Și să nu uite că înainte de toate, trebuie să fie un muzician bun, iar asta fără studiu și evoluție constantă nu se poate. Și, bineînțeles, că satisfacția unui public care rezonează cu muzica ta este cel mai minunat sentiment pe care îl poți avea.

e-an-na-5

Fotogafii preluate de AICI

Cu E-an- na ne vom vedea în 14 ianuarie, în Moszkva Cafe, când vor concerta și clujenii de la For The Wicked. Vezi mai multe informații despre concert pe pagina de facebook a evenimentului.

e-an_na_concert


Comentarii