Cinematografe orădene
Oradea a făcut cunoștință cu cea care avea să primească numele de „a șaptea artă”, mai exact cu cinematografia, la începutul secolului XX, când cinematograful maghiar Urania le-a oferit orădenilor prima proiecție de film. Aceste proiecții au avut loc în Piața Mare (actualul Parc 1 Decembrie), filmul prezentat fiind „Dansul”, un film din 27 de cadre.
În anul 1906, actualul Parc 1 Decembrie a devenit casa unui cort în care erau proiectate filme cu ajutorul unui aparat adus din Franța. Aceste filme aveau o durată scurtă în raport cu vremurile noastre, un film având o durata de aproximativ cinci minute. Prețurile erau unele modeste și ele variau în funcție de locurile dorite. Un an mai târziu, în 1907, se deschide primul cinematograf din Oradea. Urania a avut sediul inițial la subsolul Hotelului Panonia (actualul Queen Mary Balroom), iar apoi în clădirea Palatului Vulturul Negru. Cum cinematografia s-a bucurat de un adevărat succes în rândul orădenilor, în 1908 se deschide Teatrul electric Edison, un cinematograf aflat în clădirea Bazarului. Patru ani mai târziu, în 1912 apare cinematograful Apollo situat în actuala clădire a Casei de Cultură a Municipiului Oradea (Sala Arlus). Toate aceste cinematografe apar la inițiativa unui singur om, Szekely Jeno.
În 1920, Adorján Emil a preluat Întreprinderea Cinematografică și de Industrie a Filmului Székely și Boros și a transformat-o într-una din cele mai mari și mai prospere din România interbelică, numită Casa de Închiriat Filme Dorian, cu un capital de 1.200.000 lei și drepturile de difuzare națională a producțiilor Paramount. În Oradea, Casa de închiriat filme Dorian deținea cinematografele Filmpalace (denumit până atunci Cinematograful Pasage) care a fost renovat în 1927 și Film Terrasse, ale cărui baze au fost puse în 1928 (Terasa Teatru Dorian). În perioada interbelică în oraș funcționau cinematografele Dorian, Omnia (în clădirea teatrului), Apollo (viitorul Cinema Transilvania), Excelsior, Hyeman.
În perioada interbelică, filmele de producție americană erau cele mai difuzate, urmate de cele rusești, franțuzești, maghiare și românești. Instaurarea comunismului a însemnat pentru cinematografele din Oradea o schimbare atât a numelor cinematografelor cât și a filmelor difuzate. După 1948 cele mai difuzate filme erau de producție rusească, urmate de franțuzești, cehoslovace, românești și la finalul clasamentului, cele americane. Decembrie ‘89 a însemnat finalul unei epoci. Ultimul supraviețuitor, cinematograful Libertatea și-a închis porțile după ce sala mare a fost transformată în sala Bingo.
În prezent, Oradea deține un singur cinematograf, cel din incinta centrului comercial, dar în urma proiectelor accesate de municipalitate, cinematografele din clădirea Palatului Vulturul Negru și cel din clădirea fostului restaurant Transilvania au intrat într-un proces de reabilitare. Cinematograful Crișana a fost demolat, în timp ce cinematograful Patria primește o nouă destinație.
Articol realizat de: Sebastian Ferchi
