Cetatea de la Olosig
Oradea s-a constituit ca oraș, în sensul modern al cuvântului, abia în anul 1850, prin unificarea mai multor orășele, Olosig fiind unul dintre cele mai importante și cu o istorie bogată. Prima atestare documentară a fost consemnată în 1184, iar în cea de-a doua, din anul 1215, apare cu denumirea Villa Latinorum, adică „Satul latinilor”.
Olosigul dobândește un statut deosebit în secolul al XVII-lea, în timpul ocupației turcești, când guvernatorul pașalâcului și-a ridicat acolo o luxoasă și elegantă reședință. În anul 1692, odată cu instalarea administrației habsburgice, episcopul romano-catolic, își mută sediul din Cetatea Oradei, în palatul construit la Olosig. Aici a existat și o cetate, ridicată în sistemul palancă sau palisadă, construită doar din pământ și lemn. Acest tip de fortificație este alcătuit din pari groși de lemn, adânc împlântați în sol și imobilizați printr-o legătură de nuiele, între care se punea pământ amestecat cu lut și pleavă; prin tasare, peretele rezultat era unul foarte gros, iar în timp devenea din ce în ce mai rezistent, astfel că, în cazul unui atac cu ghiulele, cetatea putea fi reparată cu ușurință, spre deosebire de fortificațiile din piatră sau din cărămidă, ale căror ziduri de incintă puteau fi grav avariate.
Cetatea Olosig nu a rezistat mai mult de trei decenii, fiind, cel mai probabil, distrusă de către trupele austriece. Din păcate, nu se cunosc detalii despre această fortificație, singurele mărturii fiind o gravură și o descriere a unui călător turc, Evlia Celebi, care a vizitat orașul în anul 1660. Conform descrierii sale, Olosigul fusese un oraș înfloritor, în care existau „două cafenele, cinci prăvălii, un han, două școli, o geamie, trei moschei”, precum și numeroase „grădini, livezi și vii”. Zidurile fortificației erau prevăzute cu două porți de acces – Poarta Mare (spre vest) și Poarta Senkiöi (spre est).
Actualul cartier Olosig este delimitat de strazile: Păcii (Rogerius) – Rozmarinului (Rogerius) – Berzei (Rogerius) – calea ferată Oradea-Bucuresti – Aleea Ștrandului (Podgoria) – râul Crișul Repede – B-dul Decebal 2-22 (Decebal-Dacia).
(Sursa de informare: Memoria Caselor, Liviu Borcea, Editura Arca, Oradea, 2003)
Articol realizat de: Sebastian Ferchi
Fotografie reprezentativă: Claudiu Oros
