Ce s-a demolat în Oradea?

de |

Ce s-a demolat în Oradea?

Un oraș evoluează odată cu societatea și încearcă să țină pasul cu nevoile oamenilor. Odinioară, la doi pași de actualul centru istoric, se aflau mori, diverse fabrici, iar strada Independenței de azi era străpunsă de calea ferată intraurbană care ajungea la Gara de Est (Velența), punct care conecta Oradea cu Cluj-Napoca. Creșterea demografică a adus cu sine nevoia construirii de noi locuințe într-un timp cât mai scurt, iar acest lucru se reflectă și în Oradea.

  1. Hanul Vulturul – Palatul Vulturul Negru

Palatul Vulturul Negru este cea mai spectaculoasă clădire istorică a Oradiei, dar și simbolul orașului nostru. Pe acest amplasament exista încă din 1714 un local cu parter, denumit Hanul Vulturul sau Berăria Orașului. Aici aveau loc evenimente publice importante, cum ar fi întruniri, baluri sau spectacole, iar în 1835 ajunsese să fie un hotel reprezentativ al orașului. În 1906, avocații și antreprenorii Ede Kurländer și Emil Adorján au cumpărat Hotelul Vulturul și au început ridicarea complexului Vulturul Negru, emblema Oradiei de azi.

  1. Casele Nikolits și Diamandi – Palatul Moskovits Adolf și fii

Să pornim din Piața Unirii spre strada Vasile Alecsandri! Pe colțul drept al străzii se înalță falnic un palat cu trei etaje: Palatul Moskovits Adolf și fii. Construit în 1910, pe acest amplasament se aflau două case: Casa Nikolits, fără etaj, și casa familiei Diamandi, cu etaj. Cele două clădiri au fost cumpărate de familia Moskovits în 1905, fiind demolate pentru a face loc palatului pe care îl putem admira și astăzi.

  1. Casele Weidlich și Casa Weidlich – Casa de Modă Venus

Nu este o clădire istorică, dar face parte din amintirile orădenilor, Casa de Modă fiind construită între 1968-1969, ca urmare a reorientării nevoilor societății comuniste, care punea accent pe funcționalitate, nu pe detaliile arhitecturale. Până atunci, pe acest teren se aflau Casa Weidlich, locuință cu un singur etaj demolată în anii ’50, și Casa Róth, demolată ulterior, în anii ’60.

  1. Cimitirul Olosig – Parcul Olosig/ Liniștii

Cimitirul Olosig a fost un cimitir fondat în anul 1779, în care și-au dormit somnul de veci personalități precum Iosif Vulcan. Deși demolarea a început în timpul comunismului, ideea de a construi un parc a apărut mai târziu, în 2002. În anul 2009, au fost exhumate și identificate 200 de personalități care au fost mutate în Cimitirul Municipal. Azi, Parcul Olosig este unul dintre cele mai umbroase și primitoare parcuri din oraș.

  1. Casele de pe malul Crișului Repede – Parcarea de pe strada Independenței

Casele situate pe malul Crișului Repede până la Sinagoga Sion au fost demolate în intervalul 1982-2000. Acestea nu erau monumente istorice și se aflau în stare avansată de degradare. Deși inițial se urmărea construirea unui nou sediu pentru Facultatea de Muzică, pe lângă lărgirea carosabilului, lipsa locurilor de parcare în zona centrală a condus la schimbarea urbanistică pe care o trăim astăzi.