Casa Bartsch: trecut și prezent
Deși nu toate clădirile istorice din Oradea au fost comandate de nume importante, anumite clădiri au o valoare la fel de mare ca și cele care au fost în proprietatea unor personalități orădene. O astfel de clădire este este situată pe strada Republicii, numărul 11.
Despre Casa Bartsch nu se știe cu exactitate când a fost construită, tot ce se cunoaște este faptul că, într-o reclamă a hotelului Széchényi, tipărită în anul 1897, pe locul unde este amplasată clădirea, a existat o altă construcție, o clădire cu un singur nivel și cu mansardă înaltă, în concluzie, noua construcție de pe strada Republicii a fost ridicată în jurul anului 1900. Casa face corp comun cu fostul sediu al „Casei Naționale”, care a adăpostit la început hotelul și cafeneaua „ Széchényi”, pe urmă hotelul și restaurantul „Regina Maria” (din 1919), iar în cele din urmă, între anii 1929 – 1940, Casa Națională. Fațada clădirii se extinde pe trei străzi. Este compusă dintr-un parter și un etaj. Parterul are ferestre și uși în arc semicircular, iar etajul ferestre rectangular cu coronamente bogate. Ferestrele de la etaj sunt delimitate de coloane cu capiteluri compozite și sunt încadrate de diverse ornamente, în stil neorenascentist. La data de 1 mai 1907, ziarul local relatează despre vânzarea acestui imobil, ea fiind cumpărată de un oarecare Ovary Sándor. Datorită poziționării sale favorabile unei afaceri, un proprietar de cafenele din Budapesta îi propune noului proprietar, în schimbul unei chirii de 14.000 de coroane pe an, să deschidă o cafenea la parterul clădirii, pe locul magazinelor Wurst, Olah și German. Această nouă cafenea urma să fie, conform articolului din ziarul vremii, cea de-a șaisprezecea cafenea din Oradea, egalând astfel numărul băncilor din oraș.
Casa Bartsch capătă notorietate în anul 1920, când la etajul imobilului și-a instalat sediul filiala orădeană a instituției de credit cunoscută sub numele de Banca Marmorosch, Bank & Co. Această bancă a luat naștere în anul 1905, la București și fuziona cu mai multe bănci europene, fiind la acea vreme cea mai puternică bancă din Europa Centrală. În cele două decenii de existență la Oradea, banca a avut la conducerea ei pe vestitul om de afaceri Ionel I. Șeitan. Acesta a ajuns după 1930 director al Băncii Reunite și al Casei de Economie Oradea.
Destinul clădirii se schimbă în anul 1938, când Episcopia Ortodoxă Română cumpără cu suma de 7 milioane de lei, astfel ambele clădiri, de la actualele numere 11 și 13, formează o singură proprietate. La data de 7 mai 1939, episcopul Nicolae Popovici a anunțat că pe locul acestei clădiri urma să se ridice viitoarea catedrală episcopală ortodoxă a Oradiei. Acest lucru nu s-a mai realizat, iar după sfârșitul celui de-al doilea război mondial, din lipsa unei vieți publice și desființarea băncilor cu capital privat, clădirea a reintrat în anonimat. Etajul și partea din spre parcul Traian a fost împărțit în apartamente, în timp ce la parterul clădirii a funcționat, până în anul 1992 un restaurant lacto-vegetarian. De-a lungul timpului, aici și-au desfășurat activitatea mai multe societăți comerciale printre care: magazin de haine, magazin de încălțăminte, librărie, cafenea și restaurant.
În prezent, clădirea de la nr.11 aparține în continuare Episcopiei Ortodoxe Române, în timp ce imobilul de la nr. 13 a fost vândută mai multor proprietari. Casa rămasă în proprietatea episcopiei duce tradiția locului mai departe, astfel că la parterul clădirii, în spațiile comerciale își desfășoară activitatea o librărie, o cafenea, un magazin de bijuterii și un magazin de încălțăminte. Fațada acestei aripi a fost complet reabilitată în perioada 2010 – 2011 de către Primăria Oradea, din banii pe care municipalitatea trebuia să-i aloce anual cultelor religioase.
Articol realizat de: Sebastian Ferchi
Fotografie reprezentativă: Daniel Engelvin
Surse: Memoria Caselor, Liviu Borcea, Editura Arca, Oradea, 2003
