Oana Priscu este unul dintre artiștii care simt profound ceea ce creează. „Fiecare portret devine, în parte, un autoportret” – afirmă Oana în rândurile care urmează.
Mai mult decât atât, lucrările artistei au fost deja împărtășite atât cu publicul orădean cât și cu cel clujean, cu toate că tânăra este încă elevă la Colegiul Național „Emanuil Gojdu” Oradea. Zidurile Cetății orașului nostru au găzduit trei expoziții în cadrul cărora Oana Priscu și-a expus lucrările: una având ca temă art nouveau, cea de-a doua portretul, iar cea de-a treia conținând lucrările sale premiate la olimpiadă. În urmă cu patru ani, și Clujul a admirat o pictură de-a artistei, în cadrul unui schimb de experiență. În palmaresul Oanei se înscriu și numeroase premii la Olimpiada de Desen.
Dar ce se află în spatele acestor rezultate? Oana Priscu a fost de acord să ne destăinuie câteva dintre ingredientele vieții de artist.
- Cum a început această călătorie în lumea artei?
Nu aș putea defini un moment exact, însă familia mea a fost întotdeauna o mare consumatoare de artă, muzee și arhitectură așa că presupun că s-a transmis mai departe.
- Ce urmărești să surprinzi în lucrările tale?
Starea de moment. Pictura și respectiv grafica constituie atât o eliberare, cât și un consum interior. O parte din mine ajunge să fie transpusă involuntar în orice lucrare. Fiecare portret devine, în parte, un autoportret.
- Există o legătură între mesajul pe care vrei să îl transmiți și tehnica folosită?
Aș fi tentată să spun că nu.
- Câtă muncă se ascunde în spatele rezultatelor finale?
Uneori presupune mormane de schițe, încercări și tatonări, alteori e un proces spontan.
- Care au fost realizările și experiențele marcante pentru formarea ta ca artist?
O experiență definitorie a fost o lună petrecută singură în Viena. A fost un moment în care am redescoperit arta ca o necesitate, o nevoie primară și hrană spirituală.
- Ce simți atunci când creezi?
E un moment analitic, introspectiv, de libertate de exprimare, de descoperire a sinelui.
- De ce avem nevoie de pictură?
„Avem la dispoziție arta pentru a nu muri din cauza adevărului.” – Friedrich Nietzsche
- Care a fost cel mai plăcut compliment pe care l-ai primit în privința lucrărilor tale?
Nu există compliment mai frumos decât atunci când o persoană pătrunde în profunzime mesajul unui tablou, transcede spațiul vizual ajungând la esență, la sentimentul brut din momentul creării. E o experiență greu de transpus în cuvinte.
- Cum se conturează viața ta atunci când nu ai o pensulă sau un creion în mână?
În general încerc să îmi urmăresc pasiunile: călătorit, caiac, citit, cățărat, hiking, festivaluri. Orice conține aventură și munți.
- Care sunt planurile tale pentru viitor?
Aș dori să continui pe linie de artă, la Design Grafic.
- Dacă ar fi să pictezi orașul Oradea într-o singură culoare…care ar fi aceea? Și de ce?
Nu aș putea să mă limitez la o singură culoare. Pentru mine, farmecul și esența orașului se traduce în art nouveau, în vitraliile incandescente, în liniile sinuoase, în caracterul său biomorf și simbolist, aproape organic.
