Multe generații de orădeni asociază Muzeul Țării Crișurilor cu impresionantul Palat Baroc, care a găzduit această instituție timp de mai multe decenii. După ani de lucrări, locația de pe strada Armatei Române era gata să primească exponatele pentru ca primii vizitatori să-i treacă pragul, dând dovadă că nici noua casă a Muzeului nu e mai prejos de vechiul sediu. Te invit să descoperim împreună câteva lucruri pe care poate că nu le știai despre clădirea care, din 2017, adăpostește cea mai importantă instituție culturală din Bihor.
- Este cea mai lungă clădire din Oradea, dimensiunile frontului depășindu-le până și pe cele ale vechiului sediu al Muzeului Țării Crișurilor, Palatul Baroc. Impunătoarea construcție măsoară 135 m lungime și se înalță pe trei etaje.
- Construcția a fost finalizată în anul 1898, după planurile arhitectului Alpár Ignac, în stil eclectic. Unul dintre cei mai prolifici arhitecți maghiari ai finalului de secol XIX, Alpár Ignac are în „portofoliu” peste 150 de clădiri importante, printre care se numără și Castelul Huniazilor din Budapesta.
- Lucrarea a fost executată de firma de construcții Neuschloss, responsabilă și pentru construirea altor școli de cadeți, cum ar fi cele de la Budapesta, Pécs sau Sopron.
- Deși utiljele folosite în construcții erau elementare, impresionanta clădire a fost ridicată în nici doi ani, din august 1897 până în octombrie 1898! Cronicile vremii vorbesc despre implicarea a 1000 de muncitori care au lucrat fără oprire, chiar și în zilele de duminică sau de sărbători.
- Inițial, clădirea a servit ca sediu al Școlii Regale de Cadeți de Infanterie. Utilitatea sa a fost bine definită de planurile clădirii, astfel încât compartimentarea s-a făcut în concordanță. Acest fapt explică și perioada îndelungată de restaurare pentru a transforma spațiul într-unul potrivit pentru un muzeu.
- Că vorbeam de compartimentare… Ce fel de încăperi se regăseau într-o școală de cadeți? Presa vremii vorbea despre cantina, foaierul, biliardul, sala de lectură, sala de dans și cele câteva săli de clasă la parter. La etajul unu se regăseau sălile de clasă, sala mare de desen, birourile şi sala de şedinţe. La etajele doi şi trei erau dormitoarele, a câte 25 de locuri fiecare. Pentru ofiţeri s-a ridicat o clădire separată.
- În timpul regimului comunist, clădirea a fost sediu al Garnizoanei Oradea.
- Restaurarea clădirii a durat mai bine de zece ani.
