Vineri, 1 iulie 2016, Teatrul „Regina Maria” a găzduit piesa de teatru Vrăjitoarele din Salem, pusă în scenă de UNATC „I. L. Caragiale”.
Textul scris de Arthur Miller, Vrăjitoarele din Salem (1953), a prins viață cu ajutorul regizoarei Diana Păcurar. Autorul și-a bazat povestirea pe realitatea anului 1693, când în Massachusetts au fost executate mai multe femei bănuite de vrăjitorie. Pe lângă aceste crime produse de o societate manipulată politic, spiritual și social, scrierea aduce în discuție și agresivitatea procurorilor americani împotriva persoanelor ce acuzau tendințe socialiste.
Începutul piesei este marcat de dansul unor tinere îmbrăcate în alb care, în jurul focului, „făceau pact cu diavolul” sub îndrumarea sclavei numită Tituba. Dansul ritualic este momentul oportun în timpul căruia alți locuitori sunt „blestemați” din gelozia purtată de fetele încă conduse de emoțiile și sentimentele amplificate de vârsta fragedă. După ce se consumă din poțiunea preparată de către Tituba, toată ceremonia este oprită brusc din cauza apariției reverendului Parris. Prezența acestuia face ca vinovatele să fugă. Doar Betty, fiica lui Parris, nu apucă să o ia la goană căci leșină din cauza șocului. Acest început ușor misterios declanșează manifestarea dezordinii sociale și morale deja existente, care au înfipte la bază superstiții, corupție, manipulare, minciună…
Oamenii locului, speriați și bănuitori cum au fost „educați” să fie, dau glas și mai puternic întâmplării ce a avut loc în mijlocul pădurii. Aceștia, deși nu văzuseră nimic, impulsionați de naivitatea proprie și de conducerea murdară, cad victime unor acuzații false, foarte grave pentru acea epocă: greșeala de a face pact cu diavolul și vrăjitoria. Vocea locuitorilor prinde glas sub înfățișarea lui Ann Putnam, femeie căreia i-au murit șapte copii la naștere și îl are pe al optulea bolnav la pat.
Uciderile persoanelor fără vină sunt cauzate și din gelozia lui Abigail Williams, una dintre „dansatoarele” nocturne, care mărturisește că l-ar fi văzut pe diavol și că nu ar fi fost singura. Simpla recunoaștere a acestui lucru scandalos a salvat-o pe ea și pe celelalte fete de la spânzurătoare. Însă, adevărata problemă a fost reprezentată de faptul că acestea le-au învinuit și pe celelalte femei de negarea lui Dumnezeu în favoare diavolului. Singura scăpare pentru victime era minciuna, falsa recunoaștere cum că ar fi făcut pact cu diavolul și că se vor reîntoarce pe drumul credinței.
Eroul povestirii, John Proctor, este un simplu om cu un caracter imperfect dar hotărânt în lupta lui împotriva minciunii, superstiției și manipulării. John este cel care, alături de soția sa și încă câteva personaje juste, neagă faptul de a fi văzut vreun diavol, stând de partea adevărului, motiv pentru care ia ființă o adevărată tragedie. Tot acesta este cel care, îmbătat de prezența lui Abigail și-a înșelat soția, pe Elizabeth Proctor – mamă a trei copii, mereu sinceră și împotriva injusteței. Elizabeth își iartă soțul infidel, care de altfel își regretă fapta făcând tot ce-i stă în putință pentru a-și recâștiga încrederea pierdută.
Din invidie, Abigail o învinovățește și pe soția personajului principal de vrăjitorie. Din acea clipă, inevitabilul se va produce. Dacă la început John așteaptă dovezile potrivite pentru a o demasca pe Abigail, acum pornește un adevărat război împotriva celei în brațele căreia și-a găsit plăcerea nu pentru foarte mult timp. De asemenea, lupta cu el însuși poate fi remarcată în special în cel de-al doilea act al piesei când, în fața morții, Proctor nu vrea să se complacă într-o societate mizeră și în același timp nu se consideră un om suficient de bun pentru a muri precum un martir.
Mary Warren, cea care are puterea de a răsturna situația după bunu-i plac, este slujnica lui Proctor. Tânăra fată, una dintre dansatoarele din pădure, a căzut victimă ale unor interese aflate în balanță. Cu greutatea unei simple declarații ar fi putut, probabil, să pună punct întregului scandal. Cu toate acestea, forța de a sta de partea protectorului său a slăbit în fața prietenelor alături de care „a semnat pact cu diavolul”. Scăparea nevinovaților de pedeapsa cu spânzurătoarea nu mai este posibilă din acel moment. Femeile care au refuzat să mintă în fața judecătorilor, care căutau soluționarea problemei doar prin găsirea unui vinovat și nu prin urmărirea adevărului, au fost răpuse.
Lupta între adevăr și minciună se află în continuu balans pe tot parcursul piesei de teatru. Iar, chiar dacă falsele vrăjitoare din Salem sunt cele care reușesc să conducă mintea și voința slabă ale oamenilor de rând, tragedia a ajutat la transmiterea unui mesaj profund uman. Într-un final, se dovedește că proba reală a fost defapt a celora care s-au păstrat integri, drepți și neînduplecați, indiferent de consecințe – act eroic ce a impresionat și de această dată, nefiind niciodată un subiect uzat.
Din distribuție au făcut parte studenți de la UNATC, anul III, și anume: John Proctor – Ștefan Mohor, Elizabeth Proctor – Veronica Ungureanu, Abigail Williams – Rusalina Bona, Pastor Hale – Andrei Redinciuc, Judecatorul Hathorne – Alexandru Beteringhe, Giles Corey – Adrian Piciorea, Thomas Putnam – Eduard Burghelea, Ann Putnam – Miruna Șovaială, Mary Warren – Oana Cârmaciu, Mercy Lewis – Natalia Dragomir, Betty Parris – Alexandra Răduță, Tituba – Selina Colceru, Cheever – Denis Hanganu. Cu participarea actorilor: Judecatorul Danforth – prof. univ. dr. Ștefan Velniciuc, Rebecca Nurse – Iulia Dumitru, Pastorul Parris – lect. univ. dr. Florin Kevorkian. Costume – Doina Levintza; Coregrafia – Lennon Cosma; Scenografia – Raluca Ilie; Sound-design – Mihai Sirlincan; Light-design- George Rotaru; Grafica – Adrian Piciorea.
Articol scris de Diana Pașc
