Cum Târgul de Paști din Oradea și-a deschis porțile, e timpul să medităm la sărbătoarea pascală, oprindu-ne la un aspect esențial și anume încondeierea ouălor. Mai sunt doar câteva zile până la Paști, iar gospodinele își proiectează în minte cu ce să încânte și anul acesta privirea celor din jur, o alegere utilă ar fi întoarcerea la tradiție. Tradiția care oferă un crâmpei temeinic de veritabile valori ale frumosului, unde arta nu se pierde, ci ea renaște în fiecare an prin voință.
Încondeierea sau împistritul ouălor, cum se spune prin partea locului, e un obicei străvechi în tradiția bihorenilor. Drăgoteni este satul bihorean unde tradiția a rămas încă vie, oul este, potrivit tradiției, vopsit și încondeiat în zilele de joi și de sâmbătă din Săptămâna Mare.
Pentru a marca semnificativ acest obicei străvechi, Joia din Săptămâna Mare, dis de dimineața se realizează un adevărat ritual de pregătire a încondeierii ouălor. Ritualul vechi de sute de ani trebuie urmat după pași strămoşilor, astfel:
Se aleg cele mai frumoase ouă, se pune pasiune și dorință pentru ceea ce dorim să facem, iar apoi este nevoie de ceară de albină care se pune într-un vas de tablă pentru a putea fi topită pe foc. Unealta cu care se decorează oul poartă denumirea de bizarcă/chișiță, se confecționează dintr-o nuia de dimensiuni reduse asemeni unui creion. Nuiaua este crăpată la un capăt aici fiind fixat cu ajutorul unui fir de aţă un tub cu rol de rezervor. Tubul se obţine din metalul unei doze (cu ani în urmă din capacul de la sticla de ulei) astfel: tai un dreptunghi cu lăţimea de aproximativ un centimetru pe care îl rulăm în jurul unui ac de cusut (acul fiind aşezat pe lăţimea dreptunghiului), tai din lungimea dreptunghiului atât cât este necesar pentru a obţine tubul respectiv şi se fixează în suportul de lemn cu ajutorul firului de aţă. Un procedeu care necesită multă răbdare și îndemânare.
Pentru a desfăşura activitatea este nevoie de o flacără deschisă, lumânare sau lampă, pentru a ne proiecta cu totul în trecut şi de asemeni de ouă crude, proaspete. Bizarca se încinge în ceara încălzită, iar după acea se trasează modelele dorite pe ouă. E bine de știut faptul că ceara e prima haină a ouălor. Culoarea de vopsea se pregătește din coji de ceapă ori din plante culese de pe câmp și din grădini. Se introduc ouăle încondeiate în baia de vopsea rece,și se pun la fiert. Când se consideră că sunt fierte se ia vasul de pe foc, se scot cu o lingură şi se şterg cu o cârpă, în acest mod ceara încălzită se îndepărtează, iar oul rămâne colorat, alături de modelul realizat.
La final ouăle încondeiate se ung cu slănină pentru a căpăta luciu.
Bihorenii folosesc numeroase motive ornamentale pentru încondeierea ouălor, diferențiate de la un sat la altul. Cele mai utilizate motive sunt cele din regnul animal, motive vegetale (frunza, bradul, garoafa, spicul, grâul), ori modele care derivă din munca în gospodărie, marcate prin unelte casnice și de câmp (greblă, lopată).
Linia dreaptă verticală reprezintă viața, linia dreaptă orizontală (moartea), linia dublă dreaptă (eternitatea), linia cu dreptunghiuri (gândirea și cunoașterea), linia ușor ondulată (apa, purificarea), spirala (timpul) și dubla spirală (legătura dintre viață și moarte). Acestea sunt câteva dintre cele mai utilizate simboluri și semnificații bihorene.
