Zonele de agrement din oraș au evoluat odată cu societatea, drept dovadă, astăzi, în locul vechiului Ștrand Municipal, se află un aquapark modern. Ștrandul Ioșia reprezintă un punct important pe harta agrementului orădean și bihorean, povestea sa fiind una cu totul inedită. Iată șapte curiozități pe care posibil să nu le fi știut!
- Că orașul Oradea e așezat pe un zăcământ imens de apă termală nu este un lucru necunoscut, iar acest fapt l-au aflat și rezidenții noului cartier Ioșia Nord, construit în anii 70, care veneau adesea să facă baie „la Groapă”, un loc unde oamenii se scăldau pe malul Crişului, aici găsindu-se apă termală de cea mai bună calitate pentru tratarea diverselor probleme de sănătate.
- În anul 1986, autorităţile locale au decis să ofere ceva în plus locuitorilor și să profite de pe urma zăcământului de apă termală: în zonă urma să se construiască „pentru oamenii muncii” un ştrand, un debarcader şi terenuri de tenis care să completeze dotările deja existente în cartier: Sala Sporturilor și Casa Ştiinţei şi Tehnicii pentru Tineret.
- Lucrările au demarat în mare taină, deoarece investiția era mult prea mare, având în vedere anii tulburi, plini de raționalizări în care s-a petrecut totul. Conștienți fiind de faptul că proiectul nu ar fi primit aprobare de la București pentru a fi realizat, responsabilii, cei de la Consiliul Popular Judeţean şi de la Comitetul Judeţean de partid, în frunte cu prim-secretarul Andrei Sorcoiu, au decis să-l pună în aplicare cu forţe locale… în secret!
- La realizarea proiectului s-a lucrat fără oprire, vreme de patru luni, renunțându-se la clasica și ceremonioasa inaugurare oficială, ștrandul fiind dat în folosinţă fără tăieri de panglici.
- Proiectul prevedea și un bazin olimpic, dar o vizită de lucru a tovarășului Nicolae Ceaușescu a sistat realizarea acestuia, constructorii temându-se de urmările nefaste. Aceștia au luat decizia de a îngropa bazinul sub pământ chiar cu o zi înainte de sosirea lui Ceaușescu. Bazinul nu a mai fost dezgropat vreodată, iar peste el s-a construit unul din corpurile ștrandului.
- Secretele care planau asupra acestui proiect au îngreunat mai multe etape ale acestuia, nu doar cea a bazinului olimpic, deoarece terenurile de tenis au fost date spre folosință fără inaugurare și neacoperite, contrar proiectului inițial. Nici debarcaderul nu a mai fost realizat, procesul oprindu-se cu decolmatarea Crișului Repede care, iarăși, a ridicat mari probleme pentru că materialul rezultat trebuia transportat în locuri speciale.
- Fiind un șantier „clandestin”, nici până în ziua de azi nu se știe cât a costat cu exactitate realizarea ștrandului atât de popular în rândul orădenilor. Singurul luat în vizor a fost directorul Trustului de Construcţii, pentru deturnare de fonduri, dar acesta a ascuns bine cheltuielile cu ştrandul și nu a păţit nimic. De precizat că lucrarea s-a executat prin „muncă patriotică”: Trustul de Construcţii a contribuit cu materiale, utilaje şi personal, iar marile întreprinderi (Înfrăţirea, Alumina, Sinteza) contribuiau pe partea financiară.
