„Și miniștrii calcă strâmb” este o captivantă comedie a încurcăturilor, primită cu brațele deschise de către publicul orădean deoarece oferă unul dintre ingredientele esențiale pentru supraviețuirea în societatea contemporană: să facem haz de necaz!
De ce e în stare un ministru atunci când încearcă să îi ascundă soției o aventură cu secretara opoziției? Sau mai bine zis…cât de strâmb e capabil să calce în momentul în care vrea cu orice preț să-și păstreze imaginea nepătată? Teatrul orădean Regina Maria ne răspunde încă o dată la aceste întrebări, ridicându-și cortina pentru unul dintre cele mai jucate spectacole din repertoriul său, comedia „Și miniștrii calcă strâmb”, în regia lui Daniel Vulcu. Piesa de teatru scrisă de dramaturgul Ray Cooney a fost montată pe nenumărate scene din întreaga lume, bucurându-se de un mare succes datorită faptului că abordează un subiect actual care ne urmărește la fiecare pas în societatea contemporană: corupția.
Spectacolul debutează cu liniștea dinaintea furtunii. Ministrul Richard Willey (Richard Balint) are întreaga situație sub control. Asistăm la un eveniment care nu se distinge prin nimic deosebit: mâna dreaptă a premierului întârzie la o ședința de guvern în care se va discuta bugetul, în favoarea unei seri cu secretara Jane Wordhington (Ioana Dragoș Gajdo). Lucrurile iau o întorsătură neașteptată în momentul în care perdelele luxoasei camere de hotel sunt date la o parte. Cadavrul unui străin (Pavel Sîrghi) atârnă pe pervaz. Oare este într-adevăr un cadavru? Din acest punct, ritmul se accelerează, hazardul devine cârmaci și un comic de situație autentic stârnește râsete și ropote de aplauze.
Pe măsură ce conflictul evoluează, încurcăturile sunt din ce în ce mai frecvente, creând un labirint hazliu al invențiilor. Apar în scenă George Pigden (Petre Ghimbășan), secretarul ministrului, care este târât în această mascaradă de șeful său; Ronnie (Alexandru Rusu), soțul distructiv și gelos al secretarei Jane Wordhington; Pamela (Corina Cernea), eleganta consoartă a lui Richard Willey și Infirmiera (Alina Leonte) care, îngrijorată fiind de întârzierea lui George Pigden, apare la locul faptei. Tensiunea tragi-comică este susținută de intrările repetate ale directorului hotelului (Sebastian Lupu) care își face apariția în cele mai nepotrivite momente, fie ca să se asigure de bunăstarea clienților, fie pentru a-i aminti ministrului că întârzie la ședință; ale chelnerului (Daniel Vulcu) care, în ciuda cantității de alcool pe care o poartă în sânge, rămâne destul de lucid ca să profite de pe urma cererilor neobișnuite care îi sunt adresate de către ocupanții camerei 648; și ale cameristei (Lucia Rogoz), o italiancă nevorbitoare de limba engleză, cu un aspect aproape grotesc.
În urma tuturor evenimentelor care au loc de-a lungul piesei, lumea pare întoarsă cu susul în jos: identitățile se schimbă, cadavrul „învie” și „moare”, își pierde și își recapătă memoria, circulația se desfășoară pe fereastră, naivul și inocentul Pigden devine cuceritor, iar Willey creează un arbore genealogic nou-nouț, toate acestea într-o atmosferă plină de energie care oferă impresia unei bombe cu ceas. În final, toate născocirile se dovedesc a fi destul de solide pentru a se transforma în realitate, iar așteptatul happy-end ridică un semn de întrebare în privința adevărurilor și minciunilor care ne înconjoară.
Prezența de spirit a tuturor actorilor, naturalețea interpretării, atenția mereu trează și credibilitatea reacțiilor reprezintă savoarea spectacolului „Și miniștrii calcă strâmb”. Jocul acestora se desfășoară într-un spațiu bine definit. Scenografa Vioara Bara concepe o cameră de hotel dominată de albastru care, paradoxal, trimite la ideea de profunzime și sobrietate. Se observă aici celebrul raport dintre formă și fond. Spectacolul este completat de luminile realizate de Sorin Precup și Sandor Attila Nagy, iar sonorizarea este semnată de Sorin Domide.
Fotografii realizate de Ștefania Curila
