Scurt ghid despre arhitectura orădeană.
O plimbare pe străzile urbei de pe Crișul Repede e mai mult decât un mijloc de relaxare fiind totodată o plimbare într-un muzeu în aer liber al stilului secesion (sau art nouveau) așa cum a fost declarat orașul. Prin urmare, ne-am gândit să vă punem la dispoziție un scurt ghid despre cum să recunoaștem stilurile arhitecturale din Oradea. Aceste caracteristici sunt universal valabile, iar data viitoare când vă veți plimba pe străzile altui oraș, veți putea privi altfel clădirile din jur, având mai multe cunoștințe despre arhitectura orădeană.
Nu dorim să facem o lecție de istorie a artei, așa că ne-am gândit să vă prezentăm 3 stiluri mai mari pe care le găsim la tot pasul în Oradea.
Stilul baroc.
Începem cu stilul baroc, fiind unul și foarte impozant, foarte frumos decorat. Acesta a apărut ca un instrument al Bisericii Catolice în mișcarea de Contrareformă și dorea prin acesta să atragă credincioșii înapoi, arătând prin grandoarea construcțiilor puterea Bisericii și totodată bunăvoința de care se bucură din partea Divinității. Stilul se bazează pe construcții grandioase, cu multiple decorațiuni atât la interior cât și la exterior. Dacă vorbim despre biserici, puțin deasupra ușii e nelipsitul fronton, turla bisericii este foarte bogat decorată (uneori prezintă o umflatura numită bulb de ceapă) și pilaștrii (acele coloane false integrate direct în construcție) cu scop pur decorativ. La interior domină pictura ce prezintă multiple personaje înfăptuind minuni sau acțiuni eroice, podoabe de aur și nelipsitele vitralii multicolore.
În Oradea avem câteva exemple de biserici, cum ar fi Biserica cu Lună, Biserica Sfântul Ladislau, Catedrala Sfântul Nicolae, respectiv întreg Complexul Baroc. Acesta din urmă mai prezintă două caracteristici mai speciale: acoperișul puțin onduit al Palatului Baroc și pictura în stilul Trompe l’œil din francezul tromper = „a înșela”, „a induce în eroare” și l’œil = „ochiul”, ce creează o iluzie de adâncime, de 3D (să priviți vă rog data viitoare bolta Catedralei Romano-Catolice). Catedrala mai are un element definitoriu, fațada este puțin curbata, dând impresia că e mai mare și totodată parcă te-ar îmbrățișa de la intrare.
Sfârșitul secolului al XIX-lea și începutul secolului al XX-lea este marcat de două noi stiluri arhitecturale comune și în contradicție totodată: stilul eclectic și stilul secesion.
Acestea se regăsesc din plin în arhitectura orădeană. Ambele au la baza combinarea de mai multe elemente la un loc dând naștere unei opere, motiv pentru care unii istorici ai artei le dau acestor stiluri o conotație negativă.
Stilul eclectic.
Ideea de formare este aceeași însă cele două stiluri par a fi creații reflectate într-o oglindă, unul reprezentând chiar opusul celuilalt.
Stilul eclectic, de exemplu, se bazează pe simetrie, pe linii drepte și frânte și pe o armonie în decorarea exterioară a clădirilor. Îmbină elemente de baroc, neoclasiciste și neorenascentiste, uneori prezintă și statui. Când vedeți o clădire în stil eclectic, dacă trasați o axă imaginară pe la mijlocul clădirii, veți observa că cele două jumătăți sunt exact identice. Cel mai veritabil exemplu pentru acest stil îl reprezintă Primăria din Oradea, sediul Bancii Transilvania din Piața Unirii/colț cu Primăriei și multe alte clădiri din Oradea. Unele serveau sau încă servesc drept locuințe…imobile de raport, cum li se mai spune: cu magazine la parter, locuințe la etajele intermediare și de obicei ultimul etaj era rezervat proprietarului.
Stilul secesion.
Stilul secesion s-a bucurat de o popularitate imensă în Oradea, dovadă stând numeroasele clădiri ce poarta această semnătură.
De la Casa Poynar, Hotelul Astoria, Vulturul Negru, Casa Fuchsl, Ullmann și altele, toate au aceleași caracteristici bine definite: lipsa unei simetrii, linii curbe, decorațiuni florale și vegetale și un lucru foarte aparte, dacă o clădire în stil secesion se află pe colțul unei străzi, acel colț al clădirii va fi în cele mai multe cazuri rotund și se va termina sub forma unui turn, fiindcă s-a considerat că un colț rotund arată mai primitor. Unicitatea acestor construcții este dată și de faptul că ahitecții s-au folosit de folclor pentru a-și găsi inspirația în decorarea clădirilor, redând totodată originea beneficiarului (vedeți Magazinul de sticlărie Deutsch).
Sperăm că prin acest articol am mai așezat puțină lumină asupra unei mici părți din arhitectura orădeană și totodată v-am ajutat să priviți altfel clădirile în următorul dumneavoastră city break.
Un articol scris de drd. Sebastian Ciceu
Foto sus: Claudiu Oros
