Povești cu oameni mari din Oradea – Emanuil Gojdu
Cu toţii am auzit despre Emanuil Gojdu, avem chiar şi un colegiu naţional care îi poartă numele, precum şi multe alte semne întipărite în cultura noastră. Astăzi vă propun să privim mai aproape la viaţa acestui mare om, să învăţăm ceea ce odată se ştia şi să readucem respectul pe piedestalul cuvenit pentru personalitatea lui.
S-a născut la Oradea în anul 1802, încheindu-şi misiunea pe acest pământ la Budapesta în anul 1870. De origine aromână s-a remarcat ca fiind un patriot cu spirit puternic în lupta culturală pentru poporul român, chiar dacă familia sa a fost originară din Moscopole, o mică localitate din sud-estul Albaniei. Acesta a militat pentru drepturile românilor, fiind un avocat de succes, neobosit în munca sa.
Studiile le-a făcut atât în Oradea, cât şi în Budapesta, iar diploma de avocat a obţinut-o la Budapesta, unde a şi profesat în anul 1824. A fost un avocat strălucit, chiar tânăr fiind, este cunoscut și datorită faptului că a fost primul jurist care a înlocuit limba latină cu cea maghiară în intentarea acțiunilor judecătorești.
Mândru de locul natal, nu şi-a ascuns originea, iar casa din Budapesta a devenit un loc în care se întruneau debutanţii români.
Partenie Cosma, om politic şi avocat, ales după Marea Unire, senator în primul parlament al României Mari, mărturiseşte despre Emanuil Gojdu, “Ceea ce nu era lucru mic atunci şi nu este lucru mic nici astăzi în Pesta, casa lui atît nainte cît şi după 1848 era recunoscută de casă românească, unde toţi Românii erau bine primiţi şi sprijiniţi. În cancelaria lui advocaţială aplica numai tineri Români. Trăiesc încă mulţi din acei tineri universitari de odinioară, cari Duminicile şi serbătorile după amiazi vara le petreceau în vila lui Gozsdu, unde fără nici o invitare erau bineprimiţi şi ospetaţi. Gozsdu îşi petrecea cu ei, glumea şi cînta cu ei cîntece naţionale, însufleţindu-i pentru idealuri naţionale. Era unul din acei rari bătrîni din Ungaria, cari aveau ferma speranţă în viitorul naţiunei române”.
Treptat devine un mare proprietar, averea sa reprezentând una dintre cele mai importante ale momentului.
Emanuil Gojdu a rămas întipărit în cultură și datorită testamentului său, prin care a lăsat averea acumulată prin sudoarea muncii lui, „acelei părți a națiunii române din Ungaria și Transilvania care aparțin la confesiunea orietntală ortodoxă”.
Prin urmare un prim pas a fost acordarea unor burse studenților și ajutorarea preoților printr-o fundație. Acestă fundație a funcționat între anii 1870 și 1917, timp în care mulți studenți s-au bucurat de ajuorul primit, printre care amintim: Traian Vuia, Octavian Goga și Victor Babeș.
Casa în care s-a născut și a copilărit mai poate fi văzută și astăzi dacă treceți cu atenție pe lângă Biserica cu Lună, mai exact pe Strada Traian Moșoiu, purtând o pancardă comemorativă.
Un articol scris de Ioana Voichescu.
