La început a fost cetatea… O cetate în jurul căreia s-au format localități mici, care au devenit piesele frumosului puzzle pe care astăzi îl numim „Oradea”. Orașul s-a dezvoltat, ca organism unitar, pe ambele maluri ale Crișului Repede, iar legătura dintre ele trebuia întărită prin construirea de noi poduri. Îți prezentăm unul din acestea, podul iconic al Oradiei: Podul Sf. Ladislau.
- Până la reparațiile capitale din 2015-2016, podul nu avea o denumire oficială, trecută în acte, fiind cunoscut printre orădeni ca „Podul Ferdinand”, după numele pieței ce se află pe malul drept al Crișului, în continuarea podului.
- Încă din preajma anului 1750, aici se afla un pod din lemn, construit pentru a face legătura dintre Orașul Nou și Olosig, până atunci traversarea râului fiind posibilă doar cu barca, deoarece cel mai apropiat pod amenajat era în zona Cetății.
- Locul podului de lemn a fost ocupat de unul nou, din metal, construit în arc și suspendat peste cursul Crişului, fără a avea piloni în apă. Structura metalică a permis și tramvaielor să traverseze cele două maluri ale râului, asta până la distrugerea sa din timpul celui de-al Doilea Război Mondial. În urma raidurilor aeriene ale trupelor aliate, acesta a fost bombardat și distrus, ca toate podurile din Oradea, de altfel, pentru a îngreuna relațiile dintre trupele militare pedestre ale inamicilor.
- Tramvaiele au continuat să circule şi pe podul nou, construit în 1954 de regimul comunist în locul celui dispărut în cel de-al Doilea Război Mondial, până când linia de tramvai ce circula prin Piaţa Unirii, trecând peste pod şi mai apoi pe Calea Republicii a fost anulată, ca urmare a creșterii traficului pietonal.
- Înainte de reparațiile capitale din 2015, specialiștii afirmau că podul are o structură de rezistenţă destul de rar întâlnită, care nu se mai proiectează în zilele noastre. Podul, în forma pe care o vedem astăzi, este dat în folosință din 2016 și păstrează cele patru balcoane de belvedere ale antecesorului său.
- Ornamentele montate pe pod simbolizează o lalea stilizată, reinterpretată dintr-o perspectivă modernă, fiind un motiv floral întâlnit și pe poarta Casei Darvas La Roche, un reper al arhitecturii Art Nouveau din Oradea.
