Dorința de socializare și interacțiune a făcut parte din fiecare generație, astfel că nu ar trebui să ne mire faptul că predecesorii noștri erau foarte asemănători cu generațiile de azi: iubeau activitățile în aer liber, plimbările, serile la teatru sau la cinema, dar și să savureze o cafea, singuri sau în compania amicilor. Oradea secolelor trecute oferea acces la toate aceste activități recreative, iar cafenelele erau în continuă competiție pentru clientela lor. Un reper a rămas cafeneaua Müller, a cărei amplasare o ține plină de viață chiar și astăzi. Te invit să îi descoperim povestea în cele ce urmează:
- A fost construită în stil eclectic simplu, fără podoabe arhitecturale, în anul 1896 de către Müller Samuel, dar probabil din cauza simplității sale, nu se cunosc cu exactitate nici arhitectul, nici constructorul.
- Fiind amplasată în micul parc dintre Tribunal și Prefectură (astăzi, Parcul Traian), cafeneaua era frecventată de funcționari, avocați, dar și de intelectualii vremii, printre care se număra și Ady Endre.
- Anterior, în 1868, Müller Samuel deschide aici o cafenea cu terasă, dar care ajunge să se facă remarcată în viața socială tocmai datorită amplasării sale. Ascensiunea localului continuă când, în 1870, Müller vinde cafeneaua, iar noul proprietar aduce o orchestră care să îi delecteze pe oaspeți. La începutul anilor 1900, cafeneaua era deja printre preferatele elitei orădene.
- Fiind unul din locurile frecventate de publicistul și scriitorul Ady Endre, după Primul Război Mondial, poetul Octavian Goga susține transformarea cafenelei într-un muzeu care să evoce moștenirea culturală lăsată de Ady Endre, fapt ce se realizează abia târziu, în 1955.
- Astăzi, edificul îmbină cele două borne ale existenței sale: partea din față găzduiește Muzeul Ady Endre, iar în partea din spate și la subsol funcționează o cafenea.
Povestea bustului lui Ady Endre
Ca la oricare casă memorială, la intrare te întâmpină figura artistului, iar situația de față nu face excepție. Aici exista o statuie ce fusese amplasată în anul 1888. Statuia din bronz reprezenta „Ridicarea la ceruri a Mariei” și purta semnătura sculptorului Kiss György.
În 1960, statuia este mutată cu jumătate de soclu în curtea Bisericii Romano-Catolice Olosig, iar pe jumătatea inferioară a soclului ce rămâne în Parcul Traian, sculptorul Vetro Arthur realizează, în același an, un bust al poetului Ady Endre.
