Gara Mare din Oradea, scurt istoric al clădirii care leagă orașul de restul țării
Oradea a avut de la sfârșitul secolului al XIX-lea două gări: Gara Mare și Gara Velența (utilizată în special pentru transportul de mărfuri). Primii pași pentru o linie ferată care să treacă prin Oradea s-au făcut de către Consiliul local în Iunie 1849. Consiliul a redactat un memoriu ce a fost înaintat către Ministerul transporturilor, care la rândul lui avea deja un proiect pe masa de lucru pentru a face o cale ferată între Pesta și Cluj. Dorința orădenilor era aceea ca linia dintre Pesta și Cluj să treacă și prin Oradea. Propunerea a fost acceptată, astfel că între 1868-1870 s-a construit și Gara Mare din Oradea.
Aceasta a fost inclusă într-un proiect mai amplu de legare a capitalelor Budapesta și București printr-o linie ferată ce avea să fie construită de Imperiu până la Predeal (ultima localitate din Imperiul Austro-Ungar pe acest traseu). Clădirea Gării cuprindea corpul central în care se află azi biroul de mișcare, sălile de așteptare, holul cu casele de eliberare a biletelor și cafeneaua. Un călător din 1883 o descria în felul următor: „O foarte elegantă clădire, năpădită plăcut cu iederă, având un uriaș acoperiș peste peron, cu un triaj foarte larg, în imediata apropiere a dealului, ale cărui grupuri de clădiri s-au înmulțit cu alte linii, spre Est și Fiume”.
Prima călătorie
Linia Oradea-Cluj a fost construită de compania englezului Charles Warring și asociații, iar în 14 mai 1870 s-a efectuat prima cursă pe tronsonul Oradea-Huedin. În 6-7 august 1870 are loc prima călătorie de probă cu un tren de persoane, pe întreaga rută (Oradea-Cluj). Trenul a pornit de la Budapesta și îl avea la bord pe fostul ministru al transporturilor Mikó Imre. De la Oradea la Cluj trenul s-a oprit în Tileag, Aleșd, Vadu Crișului, Bratca, Ciucea, Cluj. Drumul până la Cluj a durat aproape 5 ore, ceea ce reprezenta o performanță remarcabilă la vremea respective. În luna următoare are loc și primul incident: la ieșire din defileul Vad-Șuncuiuș trenul a deraiat, fără victime, doar câteva sperieturi. Se pare că vagoanele nu au fost legate între ele regulamentar.
Cel mai important mijloc de transport pentru secolul XIX.
Aflăm din presa locală că în 27 aprilie 1871 poliția a dispus ca obligatoriu prezența a cel puțin 3 birje în gară, iar la cât de mulți pasageri circulau pe această rută, să se ajungă chiar la 6 birje în momentul sosirii trenului. Dintr-o statistică din 1913 aflăm că în acel an s-au urcat în tren 1.378.147 de persoane, număr care dacă îl raportăm la populația de atunci a Oradiei, reprezenta 2012 călători la suta de locuitori sau fiecare locuitor al urbei ar fi făcut aproximativ 20 de călătorii.
Acest lucru nu ar trebui să ne surprindă, fiindcă încă de la începutul deschiderii liniei s-au organizat „trenuri de plăcere”, carea aveau ca scop călătoria prin zona minunată a defileului Vad-Șuncuiuș, cascada de la Vadu Crișului, cele 4 tuneluri și peisajele de pe parcursul călătoriei. De aici, următorul pas a fost construirea de linii în interiorul comitatului: linia Oradea-Beiuș-Vașcău (117,7 km), Biharia-Săcuieni-Marghita cu ramificația Săcuieni-Valea lui Mihai, Oradea-Cefa-Salonta-Békéscsaba.
În data de 1 noiembrie 1903 s-a deschis prima agenție de voiaj pe calea ferată, la tutungeria Kiss David & Comp. de pe Strada Principală. Acest lucru demonstrează faptul că orădenii au prins gustul călătoriei și s-a cultivat în rândul lor dorința de explorare a regiunilor vecine care înainte erau mai greu accesibile.
Articol realizat de drd. Sebastian Ciceu.
Fotografii: Amy Gherdan
Adresă Gara Oradea: Strada Republicii nr. 114.
