Cum se distrau orădenii în anii ’80-’90?
Cum se distrau orădenii în anii ’80-’90? E o întrebare pe care, noi, tinerii/generația de azi, cu siguranță ne-am pus-o de câteva ori. Pentru că am fost dornică să aflu răspunsul, am discutat zilele trecute cu părinți unei prietene care au trait acele clipe cu intensitate, povestea e fascinantă.
Iată ce nu știai despre distracțiile din anii ’80-’90!
”În acele timpuri, deși era perioada comunistă aveam distracții specifice, și ne bucuram de fiecare clipă. Nu aveam Facebook, nu dădeam share, dar împărțeam amintiri prin Oracol-acolo, se scriau sute de întrebări, de răspunsuri, amintiri aparte, majoritatea codificate erau transmise fără ca părinții sau profesorii să știe despre iubirile noastre secrete. Oracolul era distribuit în toată clasa, acesta funcţiona pe acelaşi principiu al Facebook-ului de astăzi. La el aveau acces decât colegii de şcoală şi prietenii cărora le dădea “add”. Caietul circula, era share-uit, în clasă de la un coleg la altul. Prietenii trebuiau să răspundă la anumite întrebări de genul: “ce actori îţi plac?”, “ce filme ai văzut?”, “ce muzică asculţi?”, “care este cartea preferată?” etc. Întrebări simple,dar pe care le regăsim şi astăzi în postările de pe paginile de facebook ale tinerilor.
Tinerii anilor 80-90 nu aveau Facebook, nu aveau internet, nu aveau telefoane mobile. Dar aveau sufletul mai plin de imagini, de poze, de clipe. Pozele pe care ni le făceam în liceu erau alb-negru, imaginile televizate asemeni, aveam televizor pe lămpi și ne bucuram din plin de ele.
Îmi amintesc cu drag că ne vedeam mai des în oraș cu prietenii, comunicam mai mult face-to-face(ca să fim și noi în trend, să zic așa), ne dădeam întâlniri fie prin telefon fix, fie mergeam direct la prieteni acasă și le spuneam- haide în oraș! Scriam scrisori și trimiteam vederi acasă de pe unde eram plecați, nu conta că aceasta ajungea cam odată cu noi, importantă era semnificația.
Nu aveam o mulțime de bani, doar eram tineri, dar ne distram cum se putea. Adoram să mergem la final de săptămâna la discotecă la Casa de cultură sau la Casa Armatei. Printre distracțiile de atunci se numărau și Cenaclu Flacăra , recitaluri de poezie, Teatru, Cinema, erau multe cinematografe pe atunci (Oradea, Crișana, Arta, Patria).Îmi amintesc cu dor și de concursurile gratuite de orientare turistică, organizate în Băile Felix. Acestea erau reprezentate de un traseu și trebuia să te aventurezi pe el, să urmărești semnele de pe copaci și să pui anumite indicii pe acolo, care să ateste că ai fost.
Amintiri demult apuse, dar veșnice în sufletul nostru!” (Familia Butuc).
