Oradea, oraș al diversității culturale și religioase: Comunitatea Romano-Catolică.
Oradea este un oraș cosmopolit atât din punct de vedere al arhitecturii, cât și al populației și a diversității culturale și religioase. Așa cum am promis, revenim cu al doilea articol din seria: Oradea, oraș al diversității culturale și religioase.
Cartulariul Capitlului din Oradea menționează în documentele sale că „fondatorul bisericii noastre din Oradea este Sfântul Ladislau, fostul rege al Ungariei, fiind aceasta fundată și sfințită în onoarea Preafericitei Fecioare Maria, punând în ea un prepozit și 24 de canonici; mai târziu ridicând-o la rang de biserică episcopală și îmbogățind-o cu multe moșii, drepturi și privilegii”. Nu se știe exact când a fundat Ladislau al Ungaria biserica sa din Oradea. Este cert însă că a întemeiat întâi o prepozitură, apoi o episcopie. Conform săpăturilor arheologice, locul primei mănăstiri ar fi chiar sub Cetatea Oradiei.
La un secol după fundare, mănăstirea și biserica au început să atragă călugări benedictini, praemonstratenși, augustini și ioaniți. Motivul principal? Sfântul Ladislau a lăsat prin testament ca locul său de veci să fie în Oradea, iar la Sâniob se afla mâna dreaptă a regelui Ștefan cel Sfânt al Ungariei. Mormântul Sfântului Ladislau a devenit loc de pelerinaj pentru „..mulți orbi, șchiopi și ciungi (care) își caută alinarea”, dar și loc de rugăciune pentru cei care-și căutau dreptatea.
Pe baza acestor pelerinaje, Oradea începe să câștige teren în fața Bihariei, astfel că orașul începe să capete contur și să se dezvolte pentru a putea oferi servicii pelerinilor ajunși în zonă. Totodată, biserica ce servea ca loc de veci pentru rege devenise prea modestă, astfel că în sec. XI-XII aceasta începe un amplu proces de extindere ce se încheie în 1204. Din păcate biserica nu a stat mult în picioare, tătarii menționați de Rogeriul în „Carmen miserabile” au ars-o împreună cu cetatea și orașul. După retragerea acestora în 1242, s-a început reconstrucția centrului religios cu ajutorul ordinelor călugărești care aveau și rol meșteșugăresc: franciscani, dominicani, paulini, clarise.
La începutul secolului al XIV-lea, în Cetate se construiește o nouă catedrală în stil gotic, în fața căreia se instalează o statuie ecvestră a Sfântului Ladislau.
La aceea vreme, catedrala adăpostea mormintele mai multor regi și regine: Sfântul Ladislau, Stefan al II-lea, regina Fennena, regina Beatrix de Luxemburg, regina Maria (fiica lui Ludovic cel mare și soția lui Sigismund de Luxemburg) și chiar însuși împăratul romano-german Sigismund de Luxemburg.
Articol scris de drd. Sebastian Ciceu.
Fotografie: Claudiu Oros.
