Când spui Oradea te gândești cu siguranță la faimoasa cetate în formă de stea, la arhitectura aparte, artă și divertisment, e foarte bine deoarece acestea sunt câteva aspecte reprezentative pentru orașul nostru. Dar cum ar fi dacă ai ști și câteva detalii? Așadar haideți să o luăm de la începuturi…
Toată povestea orașului nostru începe de la o cetate, Cetatea Oradea fondată în secolul al XI-lea de către regele Ungariei Ladislau I, al cărui nume îl poartă și podul situat în centrul Oradiei, ce face legătura între strada Republicii, cunoscută pentru abundența localuri, cafenelelor și de asemenea a unor importante clădiri cu arhitectură deosebită. Tradiția istorică spune că pe când regele era la vânătoare în ținuturile Bihariei, a avut un vis, în care era îndemnat de îngeri să ridice în cinstea Fecioarei Maria o mănăstire, loc pe care l-a numit Varad. Mănăstirea este situată și în ziua de azi pe malul stâng al Crișului Repede. Cu timpul cetatea a fost incendiată de către tătaro-mongoli, a fost reconstruită în anul 1245, fiind distrusă din nou de către Roland Borșa. În anul 1565 mercenarul italian Giovan Andreea Gromo descrie cetatea astfel „O construcție uriașă, cu cazărmi încăpătoare. Ea este socotită foarte tare din cauza zidurilor groase și puternice, a șanțului bun, cu o contraescarpă și cu un terasament larg de pământ, pe care îl are pe dinăuntru, de formă aproape ovală, dar fără flancuri de vreo ispravă”.
Noua cetate medieval în formă de stea a fost ridicată între anii 1570 și 1620, în stil flamand, cu influențe italiene. De-a lungul istoriei, cetatea a fost supusă multor asedii, dintre care cel care a dus-o la capitulare a fost asediul otomanilor. Conform cronicarului turc Hasan Vegihi, cetatea arăta astfel „…foarte puternică și întărită cu turnuri mari de piatră care se înălțau până la cer, jumătate din ea fiind pe un râu mare, zidurile fortăreței erau pe trei rânduri, toate construite din cărămizi și ciment. Lățimea șanțului era de o suta de arșini, adică 68 de metrii și adâncă de doi adică 1.36 metrii”. La 24 august turcii reușesc să mineze și să arunce în aer un bastion al cetății, astfel că la 27 august cetatea capitulează. Garnizoana creștina a fost lăsată să plece. Cam acesta a fost începutul istoriei orașului nostru, Oradea.
Arhitectura orașului de pe malurile Crișului Repede, a fost puternic influențată de mișcarea artistică cunoscută în diverse locuri din Europa sub denumirea de Art Nouveau, Modernista, Liberty, Secession sau Jugendstil, ce s-a născut ca o reacție artistică la tradițiile artistice academiste inspirate de de modelele greco-romane, la stilurile istoriciste, la amestecul acestora, a eclectismului. Fenomenul Art Nouveau nu a avut un character unitary, ci unul adaptat diverselor tradiții și societăți europene, caracterizat prin îmbinarea artelor socotite majore, arhitectura, sculptura, picture și cele minore, mobilier, obiecte casnice, afișe, bijuterii etc.
Arhitecții Komor Marcell și Jakab Dezso au realizat cel mai reprentativ obiectiv Art Nouveau din Oradea, Palatul Vulturul Negru. Acesta a fost de-a lungul timpului hotel, restaurant, cafenea, berărie, săli de spectacole și reuniuni, precum și magazine. Tot acești arhitecți au pus în opera și Palatul Stern Miklos dar și elegantul sediu al Camerei de Comerț și Industrie. Alte clădiri construite sub același influență sunt, Palatul Moskovits, Baroul de Avocați, Palatul Apollo.
Din domeniul culturii, în Oradea se află numeroase muzee, care sunt adevărate mașini ale timpului, Muzeul Militar, Muzeul Țării Crișurilor, Muzeul Iosif Vulcan, Muzeul Ady Endre.
Tot în acestă categorie trebuie să menționăm și Teatrul de Stat „Regina Maria” Oradea, construit în perioada 1899-1900, în stil electic de arhitecții Ferdinand Fellner Junior și Hermann Helmer. Aici actorii din trupa Iosif Vulcan readuc la viață o multitudine de opere. Piesele de teatru și spectacolele ce urmează să fie jucate, împreună cu alte informații se găsesc pe site-ul teatrului. Filarmonica de Stat Oradea, a fost înființată la 23 decembrie 1923 sub denumirea de „Societatea Filarmonică”, iar de atunci până în ziua de azi, pe scena filarmonicii urcă dirijori și interpreți din toată lumea, spre încântarea publicului, oferind concerte vocal-simfonica, educative, recitaluri camerale și a capella. Biblioteca Județeană și Casa de cultură a Sindicatelor sunt alte două importante centre culturale.
În ultimii ani, Oradea a găzduit numeroase târguri și festivaluri cum ar fi, Festivalul Luminii, Color Festival, Street Food Festival, Festivalul Vinului, Festivalul Recoltei, Târgul de Crăciun, Târgul de Paști, Caravana Gaudeamus, Earth hour Zilele Oradiei etc.
Deoarece viața din zilele nostre este foarte încărcată, mișcându-se foarte repede, vom găsii și numeroase parcuri: Parcul Magnoliei, Parcul Mihai Viteazul, Parcul Palatului Baroc, Parcul Petöfi Sándor, Parcul Libertăţii, Parcul Șanţul Cetăţii, Parcul I.C. Brătianu, Parcul Traian, Parcul Universităţii, Parcul Bălcescu, Parcul 22 Decembrie și multe alte parcuri unde ne putem relaxa, citii o carte, merge la plimbare cu prietenii sau pur și simplu să ne plimbăm. Oradea găzduiește și deasemenea numeroase comunități creștine, culturale, dar și cercetășești.
Cam aceasta este părerea noastră legată de subiectul, „Când auzi Oradea te gândești la…” sper că v-am stârnit curiozitatea legată de aceste aspect, dar în același timp și lămurind posibile aspecte legate de istoria, arhitectura și cultura Oradiei. Iar acum, încă un scurt lucru ce trebuie menționat, pe care l-am păstrat special pentru încheiere, este faptul că anul acesta se împlinesc 904 ani de la atestarea istorică a orașului nostru.
