Fantasmagoric, așa aș descrie spectacolul de teatru Cafeneaua Pirandello, care a avut premiera în seara zilei de 7 mai. Citisem în prealabil despre piesa regizată de cunoscutul Mihai Măniuțiu, dar nu știam cu ce așteptări să mă duc.
Pentru că nu sunt nici într-un caz în măsură să fac o recenzie a unei piese de teatru, tot ce voi scrie mai jos este transmis prin experiența trăită de mine. Prin urmare, este doar o relatare subiectivă a unui om îndrăgostit iremediabil de tot ce înseamnă teatru.
Decorul realizat de către Adrian Damian folosește scena la maxim și transportă spectatorul în aerul autentic de cafenea din gară. Spații mari vitrate, ceasuri din gările de epocă și o atmosferă de evadare din real se ivesc la ridicarea cortinei.
Eroul piesei ajunge în cafeneaua care reprezintă locul de desfășurare a acțiunii, după ce a pierdut trenul care urma să îl ducă înspre casă. La început privește distant întâmplările din cafenea, dar treptat ajunge să fie tot mai implicat în acțiune. Bulversat și indignat de efectul pe care numele Pirandello pare să îl aibă asupra celor prezenți alături de el, luptă împotriva ideii absurde de a fi el însuși protagonistul unei piese de teatru.
Personajele fac trecerea din realitatea sigură, într-o fațetă a unei realități care nu are un contur la fel de ușor de definit. Asta se întâmplă pentru că omul din operele lui Pirandello devine conștient de o dualitate a propriei ființe, fiind deopotrivă actor și spectator în toate experiențele trăite. Protagoniștii piesei Cafeneaua Pirandello susțin superioritatea artei în fața simplității laice a vieții de zi cu zi.
Coregrafia plină de ritm, concepută de talentata Andrea Gavriliu, scoate în evidență tema piesei și anume că viața e vis. Sincronizarea este cheia multor scene de dans care completează frumos spectacolul, în ajutorul căreia vine și muzica originală compusă de Mihai Dobre. După cum spune și una dintre femeile din cafenea: „Oamenii cântă și dansează, actorii pe scenă de ce nu ar putea să o facă?”
Pe scenă apar treptat tot mai multe personaje, printre care și o trupă de clovni venită pentru o nuntă de circari. Recunosc, am avut o strângere de inimă la vederea clovnilor. Însă scenele care îi implică sunt cele care m-au prins cel mai tare, pe lângă scenele pasionale de dans dintre actorii Șerban Borda și Denisa Vlad.
Poate piesa mi-a plăcut atât de mult pentru rezonanța pe care a avut-o în propriile mele idei. Suntem și înăuntrul și în afara ființei noastre. Trăim experiențele și le observăm distant în același timp.
Totul e pasiune, totul are ritm și totul e vis. Cafeneaua Pirandello este un spectacol pe care vreau să îl revăd, mai ales pentru substraturile pe care le are.
Piesa se va juca din nou, joi 11 mai, de la ora 19:00 în Sala Mare a Teatrului Regina Maria.
Foto: Adi Bulboacă
