8 curiozități despre cartierul Rogerius
A fost cândva, până prin anii ‘60, un cartier cu case modeste, care s-a transformat în scurt timp în imaginea reprezentativă a orașului socialist, cu locatarul său tipic, care să se identifice cu ideea de locatar la bloc, dependent de utilitățile furnizate, pe atunci, de stat. Anii au trecut, comunismul și ideile sale au apus, dar cartierul, oamenii au rămas, iar aceștia au transformat și însuflețit zona.
Iată câteva curiozități despre cartierul Rogerius:
- Cartierul poartă numele cronicarului de origine italiană Rogero di Puglia, preot și diplomat la curtea regală a Ungariei. Aflându-se la Oradea în timpul invaziei mongole din 1241-1242, scrie o cronică a celor văzute, numită „Carmen Miserabile” sau „Cântec de jale”. Aceasta descrie vechea cetate din lemn și piatră, îmbrățișată de apele calde ale Peței și felul în care mongolii au vandalizat bisericile și mormintele din împrejurimi.
- În anul 2017, numărul locuitorilor era de aproximativ 50 000 de locuitori, adică un sfert din populația totală a orașului, ceea ce face din Rogerius cel mai mare cartier orădean din punctul de vedere al numărului de locuitori.
- Istoria cartierului este bogată. În urmă cu mai bine de un secol, arhitectul Rimanoczy Kalman vedea aici locul ideal pentru cartier nou, care să se ridice pe sistemul „oraș grădină”, cu mici curți între casă și frontul stradal.
- Dezvoltarea cartierului a început dinspre Gară, în secolul al XIX-lea partea vestică a cartierului, până spre zona Ioșia Nord, fiind ocupată de terenuri agricole care au aparținut comunității bulgare. Astfel, cele mai multe case se aflau între zona Gării și Pârâul Sălbatic, intubat sub strada Lacul Roșu încă din 1980.
- Industralizarea propusă de regimul comunist în anii 1960 a dus la transformarea acestor terenuri agricole în platforme industriale întinse pe o suprafață de aproximativ 200 de hectare, printre coloșii acelor vremuri regăsindu-se centrala electro-termică (CET1), Fabrica de Zahăr, Alumina.
- Primele blocuri de locuit din cartierul Rogerius s-au dat în folosință la mijlocul anilor 1960. Acestea se află la capătul străzilor Aluminei și Sovata și lângă Șoseaua 6 Martie (actualmente Bulevardul Dacia). Măsura a fost luată ca urmare a creșterii numărului de angajați de pe platforma industrială, care aveau nevoie de condiții mai bune de trai decât cele oferite de căminele muncitorești.
- În anii ‘60, s-au dat în folosință peste 3200 de apartamente, scările de bloc fiind atribuite în funcție de locul de muncă, astfel ca vecinii să fie și colegi de serviciu, dar nu a reprezentat o regulă strictă, deoarece și familiile ale căror case au fost demolate erau relocate în noile blocuri.
- Piața Magnoliei, reper al cartierului, a fost proiectată ca o zonă de odihnă, în trepte care erau placate cu marmură de Vașcău, iar arborii care denumesc piața trebuiau aduși de la Simeria, fapt ce nu s-a mai realizat. De asemenea, fântâna turnată la întreprinderea Înfrățirea trebuia să fie de patru ori mai mare, dar nu a mai fost suficient material pentru execuția ei.
