Există nenumărate aspecte pe care noi le ignorăm în momentul în care privim un peisaj de la fereastra unui tren. Christopher însă nu ignoră, el vede mult mai multe și nu minte niciodată, dar nu pentru că ar fi un om bun, ci pentru că nu poate să mintă. Spectacolul „O întâmplare ciudată cu un câine la miezul nopții” înfățișează și descifrează o percepție a lumii pe care noi nu o putem și nici nu o vom putea vreodată experimenta sau înțelege în profunzime.
Punând în scenă adaptarea lui Simon Stephens a romanului omonim scris de Mark Haddon, regizorul Bobi Pricop ne invită să privim prin ochii unui copil de 15 ani care suferă de sindromul Asperger, propunând concomitent explorarea unor noi dimensiuni teatrale. Christopher (Ciprian Nicula) așează oamenii sub lupă, analizându-i matematic în încercarea sa de a decoda această specie bizară care inventează metafore. Paradoxal, el pare captiv în miezul unei hiperbole, deoarece întregul univers i se dezvăluie la intensitate maximă. Gara e o planetă înfiorătoare cu sunete și lumini haotice pe care nu le poate înțelege. Dar dacă a reușit să ajungă la Londra de unul singur și a elucidat misterul câinelui ucis, poate face orice, nu-i așa? Acesta este momentul în care reflectoarele își îndreaptă razele spre sală și publicul își zărește reflecția în panoul – oglindă care a sfidat limitele convenționale ale spațiului pe tot parcursul spectacolului.
Întreaga scenografie creată de Adrian Damian este alcătuită din panouri, două scaune și o masă a căror semnificație poate fi extinsă până în pânzele albe. Poate tocmai din acest motiv totul e fie alb, fie transparent, scena devenind o pânză atent pregătită pentru unul dintre cele mai importante personaje ale spectacolului: eclerajul. Jocurile de lumini sunt ample și expresive, zugrăvind realitatea fluctuantă și fragmentară a tânărului Christopher. Astfel, lighting design-ul realizat de Andrei Florea, împreună cu muzica semnată de Alexei Turcan și dimensiunea video concepută de Dan Adrian Ionescu și Mizdan conturează atât percepția lui Christopher asupra spațiului concret, cât și labirintul hipnotic al psihicului său. Copilul pășește printre cuvintele scrisorilor recent trimise din Londra, proiectate pe tot întinsul scenei. Expeditorul este mama sa, dar ea a murit acum doi ani, nu? Asta i s-a zis lui Christopher cel puțin… Chiar tatăl său (Emilian Oprea) i-a spus. Tatăl și fiul obișnuiesc să privească cerul, iar panoul – oglindă îi reflectă plutind în mijlocul universului. Christopher adoră cosmosul și e foarte bun la matematică.
Ciprian Nicula este cel prin intermediul căruia cunoaștem gândurile, raționamentele, temerile, dilemele și aspirațiile personajului principal. Actorul reușește cu brio să interpreteze un Christopher perspicace și mereu în alertă, păstrând ritmul interior al tânărului. Limbajul corporal specific unui om cu o astfel de problemă psihică, vocea deschisă, inocentă, curioasă, prezența de spirit și ochii larg deschiși sunt câteva dintre ingredientele care emoționează și conving în interpretarea lui Ciprian Nicula. Începând cu figura paternă, Emilian Oprea întruchipează toate prezențele masculine din viața lui Christopher cu o profundă naturalețe și o elegantă flexibilitate. Actorul își modifică structura din interior, oscilând între blândețe, disperare, gelozie, iubire, durere, calm și autoritate. Dar de ce atâtea roluri? Poate datorită faptului că atașamentul deosebit pe care fiul îl dezvoltă față de tată îi inspiră tânărului impresia de ubicuitate a figurii paterne… Este, bineînțeles, doar o presupunere. Ana Ciontea, Rodica Ionescu și Carmen Ungureanu interpretează prezențele feminine care apar în viața lui Christopher. Cu delicatețe și forță, mama, profesoara, vecina și stăpâna câinelui pătrund în universul tânărului, influențându-i definitiv cursul destinului. Astfel, interpretările vibrante ale celor trei actrițe adaugă un plus de veridicitate spectacolului. Costumele Lilianei Celean completează tabloul artistic, conturând prin simplitate și bun-gust personalitățile personajelor.
„O întâmplare ciudată cu un câine la miezul nopții” este un spectacol care sondează misterele psihicului uman și pune sub semnul întrebării limitele de expresie teatrală. Prezența Teatrului Național București la FITO a umplut sala Casei de Cultură a Sindicatelor și a stârnit ropote de aplauze.
Articol scris de Andreea Lupu
Fotografii realizate de Alexandru G. Ion
