Miros de toamnă în Oradea

de |

Miros de toamnă în Oradea

 

Se simte tot mai mult un miros de toamnă. Pașii care ne poartă pe străzile orașului calcă lipsit de brutalitate covorul încărcat de nuanțe galbene, în timp ce sunetul oferit de frunze ne amintește de timpul care a trecut.

Fiecare anotimp are ceva special, ceva unic, dar parcă toamnă în Oradea aduce ceva diferit. Orașul se trezește la viață, se scaldă în lumina plăcută a soarelui de septembrie. Străzile încep să vuiască, să se aglomereze de voci și râsete. Oameni se mișcă parcă mai mult, zâmbesc mai mult, se bucură mai mult de tot ceea ce oferă urbea aflată într-o continuă evoluție și schimbare. Toamna în Oradea mai înseamnă însă și altceva. Începe perioada în care evenimentele culturale se îngrămădesc la porțile orașului. Începând cu Festivalul Internațional de Teatru Oradea (FITO), continuând cu Toamna Orădeană, dar și cu alte evenimente care reușesc să îi scoată pe orădeni din case, orașul trăiește, cântă și dansează, se bucură de tot ceea ce oferă anotimpul recoltei.

Tot acum peisajul se schimbă. Parcurile se transformă în adevărate oaze de inspirație pentru pasionații de frumos. Străzile capătă un aer boem, sau aș putea spune, fără exagerare, unul romantic. Fiecare străduță este redesenată de natură, dobândind ceva din vederile în care sunt reprezentați doi îndrăgostiți. Odată cu aceste imagini, cafenelele, restaurantele, și pub-urile își adaptează meniul în funcție de noul anotimp, reușind astfel să accentueze și mai bine miresmele toamnei care a început să învăluie întregul oraș.

Un vestitor al toamnei este mirosul de vinete și ardei copți care se strecoară din bucătăriile gospodarilor. Tot acum, beciurile sunt umplute cu borcanele de murături, damigenele cu must și țuică, astfel că este aproape imposibil să zărești un orădean care aleargă să transporte aceste bunătăți care vor face iarna mai frumoasă.

Indiferent de ce aduce toamna, toamna în Oradea duce mai departe frumusețea dată de Oradea vara, primăvara și iarna.

 

Articol realizat de: Sebastian Ferchi

Fotografii: Demi Demelza