Albastru de Zion

de |

Albastru de Zion.

Aparent, o zi de marți oarecare: a început cu o dimineață rece dar însorită, o trezire întârziată și o ieșire fulger din casă.

Cică marțea sunt trei ceasuri rele: în prima parte a zilei sau în ultima, depinde de fiecare ce pățește. Poate ai observat și tu că ne spunem lucrurile pe care dorim să le auzim. De cele mai multe ori, exercițiul maximei sincerități aplicat pe propria persoană este dureros. Ne este atât de ușor să identificăm binele celorlalți, să punem la punct strategii pentru a le comunica ceea ce credem noi că au nevoie să știe, dar situația se schimbă dramatic când e vorba să ne privim sincer in oglindă.

Pe noi ne protejăm, ne mințim frumos. Cu ceilalți putem avea o sinceritate crudă. Ne ascundem defectele, ne străduim să scoatem în față doar calitățile. Celuilalt îi servim rapid „pastila”. Știm să îi dăm replica sau, după caz să îi tăiem replica. Și dacă o dăm în bară într-o zi de marți, găsim imediat trei ceasuri rele care poartă toată vina. Ehh, așa suntem cu toții: maeștri ai deghizării.

În această marți însă, am avut trei ceasuri…diferite. Un mijloc de zi pe care l-am petrecut între culori vibrante, în inima frumosului nostru oraș: casa Darvas-La Roche și Sinagoga Zion.

Pe când îmi țintuiam privirile pe Palatul Moskovits și gândurile mele fugeau între „nu e totuși prea albastru!?!?” și „cine Doamne a ales pentru Republicii piatra asta cubică atât de mică de nu ai cum să scapi sănătoasă dacă porți pantofi cu toc?!?” am avut un moment de maximă sinceritate și am acceptat că în sfârșit, după ani de zile de trăit pe repede-înainte, am ajuns să pot încetini pasul și să mă bucur. Să-mi ofer un răgaz. Mi-a luat cam mult, și nu e ușor.

În marțea asta ne-a ieșit! Fiindcă nu am fost singură, ci cu Dd, și ea obișnuită pe stilul „să rezolvăm totul rapid”. Cât de greu își găsesc timp 2 mămici, cu „n” proiecte la job, să admire arhitectura propriului oraș și să descopere locuri noi? Foarte greu! Dar și când ne iese, merită sărbătorit! Așa că ne-am luat înghețată de mentă delicioasă și fistic aromat. Era totuși prea devreme pentru șampanie!

Bineînțeles că am sporovăit tot drumul, că am analizat cum de au fuzionat industriașul Darvas cu bancherul La Roche, că am făcut scenarii despre sindrofiile date în salonul casei. În Sinagogă însă, am vorbit puțin. Pur și simplu ne-am lăsat purtate de albastrul cupolei într-o stare de liniște și dacă am povestit, a fost doar despre iubire. Au fost 3 ceasuri bune, în marțea aceasta.

Îți doresc și ție la fel! Dă-ți răgaz. Inspiră adânc și bucură-te de tine, cu toată imperfecțiunea pe care o ai.

Cu drag și albastru în privire, Andrea Neag

Website: www.andreaneag.com/ned
Telefon: 0742 665 019
E-mail: andrea.neag@gmail.com
Facebook: OazaDeCoaching