Istoria orașului de la poalele Tâmpei: Brașovul în Evul Mediu

de |

Istoria orașului de la poalele Tâmpei: Brașovul în Evul Mediu

Brașovul a fost un important centru economic, politic și comercial încă din perioada medievală. Statutul său se datorează pe de-o parte așezării geografice, iar pe de altă parte conviețuirii dintre maghiari, sași și români.

Atestat pentru prima dată în anul 1235 sub denumirea de „Corona”, orașul era una dintre cele mai puternice cetăți din Voievodatul Transilvaniei. Aceasta avea ziduri înalte și groase de apărare și era înconjurată de o rețea de șanțuri cu apă menite să țină pericolul la distanță.

Istoria orașului de la poalele Tâmpei: Brașovul în Evul Mediu

                                                              Brașov (1666), H. Jacob Schollenberger

După invazia tătarilor din 1241, Brașovul devine centru politico-administrativ al Țării Bârsei și primește tot mai multe privilegii din partea regalității maghiare. De exemplu, orașul avea dreptul de a ține târg anual și de a depozita mărfuri, ceea ce contribuie la o dezvoltare comercială și culturală înfloritoare.Traseele comerciale deschid noi porți culturale pentru orașul Coroanei, dovadă fiind cele optsprezece bresle menționate în secolul al XVI-lea.

Istoria orașului de la poalele Tâmpei: Brașovul în Evul Mediu

                                Brașovul vechi și Fortăreața Brașov (1864), L. Rohbock & J. Poppel

Astfel, în anul 1489, Brașovul devine cea mai populată așezare din Transilvania – aproximativ 2000 de locuitori, dintre care foarte mulți erau meșteșugari. În afara zidurilor sale se aflau trei suburbii, fiecare dintre acestea fiind locuite de români, sași și maghiari. Spre est (cartierul Blumăna) locuiau secuii, iar spre vest (cartierul Schei) se afla cartierul românesc concentrat în jurul Bisericii Sfântul Nicolae. Suburbiile aveau trăsături preponderent rurale, prezente mai ales în stilul arhitectural al clădirilor.

Istoria orașului de la poalele Tâmpei: Brașovul în Evul Mediu

                                             Biserica românească din Brașov, Ludwig Rohbock

Fiind un important punct defensiv în lupta antiotomană, Brașovul era puternic susținut de regalitatea magiară. Acesta avea un sistem de apărare alcătuit din palisade, șanțuri adânci cu apă și valuri de pământ, fiind pregătit oricărui asediu. În anul 1646, cetatea era prevăzută cu 8 bastioane, 27 sau 28 de turnuri de apărare, ziduri puternice și multe alte sisteme defensive.

Istoria orașului de la poalele Tâmpei: Brașovul în Evul Mediu

                                                         Brașov pe râul Olt în Transilvania (1688), Jacobus Harrewjn 

Tot în Evul Mediu, orașul de la poalele Tâmpei a cunoscut o amplă dezvoltare artistică. Pietrari, pictori, sticlari, tâmplari, sculptori și alți meșteri străini sau locali erau atrași pentru a contribui la înfrumusețarea bisericilor și clădirilor reprezentative la acea vreme. Totodată, aceștia își foloseau talentul și îndemânarea pentru fortificarea zidurilor cetății. Astăzi mai putem admira câteva picturi murale din sec. XIV în capela sudică a Bisercii Sfântul Bartolomeu și în partea nordică a Bisericii Negre.

Sursă text: „Brașov”, autor Dana Jenei, DTP Cătălin Botescu

📷  www.predelut.romuzeulartabv.ro